27 martie 1918 reprezintă un moment istoric de o importanță majoră pentru provinciile istorice românești, deschizând calea către unirea lor, ce avea să se finalizeze la 1 decembrie 1918. În această zi, Basarabia și-a unit destinul cu România, în cadrul unui eveniment care avea să rămână adânc înrădăcinat în memoria colectivă a poporului român.

 

Unirea Basarabiei cu România a reprezentat un act de voință populară, de solidaritate și aspirații naționale, care și-a găsit expresia în hotărârea Sfatului Țării, întrunit la Chișinău, de a vota pentru unirea cu România. Această decizie a fost luată într-un context istoric tumultuos, când Primul Război Mondial se apropia de final și viziunea națională a românilor din Basarabia de a se alătura fraților lor de peste Prut devenise tot mai puternică.

 

Unirea Basarabiei cu România a fost un pas semnificativ în procesul de consolidare a statului român modern și în realizarea idealului de unitate națională. În cadrul noii entități statale, românii din Basarabia au participat activ la viața politică, socială și culturală a României Mari, contribuind la întărirea valorilor democratice și la modernizarea țării.

 

De-a lungul timpului, Unirea din 1918 a rămas un simbol al unității și solidarității pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului. Este un moment de referință în istoria României, care continuă să fie sărbătorit în fiecare an, amintindu-ne de importanța păstrării și apărării valorilor naționale și de a ne onora moștenirea. În 2017, 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România a fost declarată zi de sărbătoare naţională în România.

 

***

Această zi este un bun prilej pentru a evoca figura lui Pantelimon Halippa (n. 1 august 1883 – d. 30 aprilie 1979), important om politic și lider al mișcării naționale din Basarabia, cu o contribuție decisivă la unirea Basarabiei cu România și la promovarea valorilor democratice.

 

După instaurarea regimului comunist în România, în toamna anului 1947, Halippa a fost arestat pentru scurt timp și anchetat asupra relaţiilor sale cu fruntaşii naţional-ţărănişti. În 1950, în „noaptea demnitarilor”, a fost din nou arestat şi închis la penitenciarul de la Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind dus la Chişinău şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. În 1955 a fost transferat autorităţilor române pentru continuarea ispășirii pedepsei la închisoarea de la Gherla. A fost eliberat în aprilie 1957 și s-a dedicat scrisului și studiului istoriei. Pantelimon Halippa a decedat la 30 aprilie 1979, la vârsta de 96 ani.

Sursă foto: TVR