Cu toate că poziția femeii în societatea românească s-a ameliorat în timpul regimului comunist față de perioada anterioară, promovarea ei a rămas încă deficitară, aspect sesizabil și la nivelul producției cinematografice. Unul dintre puținii cineaști care s-au aplecat asupra condiției femeii a fost Lucian Bratu, cel care după superproducția istorică Tudor se specializează în mod surprinzător în filme de actualitate cu personaje feminine autonome, care nu depind prea mult de bărbații din viețile lor. Un film cu o fată fermecătoare (1967) are în prim plan o tânără frivolă (Margareta Pâslaru) care, după ce ratează intrarea la facultate, ia în continuare [...]

Penultimul film al regretatului Alexandru Tatos este una dintre cele mai atipice și neîncadrabile creații cinematografice realizate în România socialistă. Secretul armei...secrete se află la întrepătrunderea mai multor genuri. Pe de o parte basm cinematografic, pe de alta musical și pe alocuri chiar călcând pe teritoriul S.F.-ului, bizara comedie camp cu elemente de satiră antirăzboinică și antitotalitară i-a luat prin surprindere pe decidenții politici responsabili cu industria ceaușistă de filme, ceea ce explică premiera sa la doi ani și jumătate de la intrarea în producție. Din paginile jurnalului regizorului se pot desprinde interminabilele obstacole cu care acesta s-a confruntat pentru [...]

Industria de filme din România ceaușistă, cu tot controlul ideologic exercitat prin intermediul unui complex lanț de comandă, nu a fost totuși un monolit propagandistic, permițând în anumite momente apariția unor breșe speculate cu îndrăzneală de cineaștii nonconformiști. Astfel a fost cazul intervalului de câțiva ani de la răscrucea deceniilor 8 și 9, când în plin protocronism cultural, în cinematografie sunt realizate o serie de filme de actualitate  care prezintă nefardat realitățile societății ceaușiste. Printre ele, Proba de microfon de cineastul de autor Mircea Daneliuc, poate cel mai liber film românesc al acelei perioade. Influențat de stilul ciné-vérité pe care [...]

Deși oficial era una dintre direcțiile prioritare ale cinematografiei ceaușiste, filmul de actualitate s-a situat la început în umbra celui istoric, pentru care regimul a rezervat cea mai mare parte a resurselor financiare și logistice concretizate în superproducții precum Dacii, Columna sau Mihai Viteazul. Această situație se schimbă odată cu întâlnirile lui Ceaușescu cu creatorii – inclusiv cu cineaștii – de la începutul anului 1971 și cu enunțarea Tezelor din iulie care anunță ceea ce se va numi „minirevoluția culturală”. Reflectarea noilor schimbări din societatea românească devine obiectivul principal pentru activitatea cultural-educativă, ceea ce explică revenirea în prim plan a [...]

Până la Tudor, cinematografia României comuniste era lipsită de filme istorice, în disonanță absolută cu ce se petrecea în celelalte democrații populare, semn al repudierii totale a valorilor naționale ce caracterizează prima etapă a comunismului românesc. Realizarea filmului Tudor la începutul anilor ’60 pune capăt acestei cezuri culturale, constituind debutul a ceea ce va reprezenta mai târziu proiectul politic al „epopeii naționale cinematografice”. Regimul caută astfel să reia legăturile cu trecutul, în sensul valorizării și instrumentalizării sale politice. Scenariul are la bază un text dramatic scris de Mihnea Gheorghiu la jumătatea anilor ’50. Inițial, se avea în vedere realizarea unei [...]