Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înființată în decembrie 2005 prin Hotărârea de Guvern 1724/2005 sub denumirea inițială de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR). În forma actuală, ea este rezultatul contopirii, în noiembrie 2009, dintre IICCR și Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER). Scopul principal al instituției rezultate îl reprezintă investigarea și identificarea abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului pe durata dictaturii proletariatului în România, sesizarea organelor îndreptățite să ia măsuri în aceste cazuri, precum și conservarea memoriei exilului românesc și în general a memoriei crimelor totalitarismului comunist de la noi și din lume.

În perioada decembrie 2005 – februarie 2010, la conducerea IICCMER s-a aflat echipa condusă de Marius Oprea, principalul promotor al înființării instituției. În timpul mandatului său, Institutul și-a început propriu-zis activitatea, a stabilit parteneriate cu instituții cu profil similar din țară și din străinătate, dar și cu structuri deținătoare de arhivă ce vizează istoria recentă a României. De asemenea, au fost demarate acțiuni de cercetare arheologică a locurilor unde au fost îngropate persoane ucise de către trupele de Securitate sau care au murit în penitenciarele comuniste. Pe lângă cercetările de teren, institutul a depus numai în 2007 peste 200 de sesizări penale împotriva persoanelor asupra cărora existau dovezi că au fost implicate activ în acțiuni represive. Toate au fost respinse prin neînceperea urmăririi penale (NUP).

În plan academic, au fost demarate proiecte de cercetare care s-au concretizat în volume colective și individuale, au fost susținute conferințe și seminare adresate celor interesați de istoria comunismului în România, a fost sprijinită realizarea unei serii de documentare de către Lucia Hossu-Longin, secretarul general al Institutului, și s-au efectuat primele demersuri pentru transformarea fostei închisori de la Râmnicu Sărat în spațiu memorial. Nu în ultimul rând, în 2007 a fost organizată Universitatea de Vară de la Râmnicu Sărat, prima inițiativă de acest gen pentru studenții din România și Republica Moldova interesați de studierea sistemului represiv comunist. Totodată, a fost editat primul Manual de istorie a comunismului din România și s-a început implementarea în licee a cursului opțional omonim.

O schimbare substanțială în activitatea instituției s-a petrecut în urma deciziei guvernului din 25 noiembrie 2009, în urma căreia IICCR a fost comasat, prin fuziune, cu Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), condus la acea dată de către Dinu Zamfirescu. În consecință, a luat ființă Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), rămasă în continuare în subordinea primului-ministru, prin Secretariatul General al Guvernului. Scopurile instituției nou create sunt „investigarea științifică și identificarea crimelor, abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în Romania, precum și sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situații de încălcare a legii” și „culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea de documente referitoare la exilul românesc din perioada 1940 – 1989”.

Din februarie 2010, conducerea IICCMER a fost asigurată de o echipă formată din Ioan Stanomir (președinte executiv) și Vladimir Tismăneanu (președinte al Consiliului Științific). În acest mandat, în conformitate cu noile prevederi din Hotărârea de Guvern pe baza căreia funcționa, IICCMER a renunțat la deshumările victimelor Securității și a început studierea evenimentelor din Piața Universității din 1990. Totodată, au fost inițiate o serie de seminare, Conferințele „Monica Lovinescu”, s-au dezvoltat workshop-urile pentru profesorii interesați de predarea istoriei recente a României și au fost traduse și publicate mai multe volume de referință din bibliografia academică internațională privind totalitarismul. De asemenea, au fost continuate majoritatea proiectelor începute în primii ani de existență ai Institutului, dar au fost inițiate și acțiuni noi, care au adus în atenția publicului larg evenimentele din decembrie 1989 și din primul an post-comunist.

În mai 2012, funcţia de Preşedinte al Consiliului Științific IICCMER a fost preluată de Dinu Zamfirescu, iar în postul de președinte executiv al IICCMER a fost numit Andrei Muraru. În mandatul său, activitatea Institutului s-a concentrat în primul rând pe reluarea activităților de investigații speciale, odată cu readucerea lui Marius Oprea în cadrul personalului Institutului, dar și pe redactarea și transmiterea de noi sesizări penale către Parchet pentru investigarea crimelor din regimul penitenciar, fiind începută, de data aceasta într-un context legal favorabil, urmărirea penală împotriva lui Alexandru Vișinescu, fostul comandant al închisorii Râmnicu Sărat (aprilie 1956 – aprilie 1963), și a lui Ioan Ficior, fost comandant al coloniei de muncă Periprava (octombrie 1960 – septembrie 1963). De asemenea, s-au continuat proiectele educaționale, precum școlile și universitățile de vară, dar și susținerea tinerilor cercetători prin burse adresate doctoranzilor din domeniul istoriei comunismului.

Din martie 2014, conducerea IICCMER a fost asigurată de Radu Preda (președinte executiv), Cosmin Budeancă (director general iulie 2014 – decembrie 2015) și Alin Mureșan (director general decembrie 2015 – decembrie 2018). Principalul obiectiv al conducerii a constat în îmbunătățirea transparenței instituției, atât în interior, cât și spre public, mai ales prin regândirea identității vizuale și prin comunicarea permanentă. Activitatea Institutului s-a diversificat prin proiecte educaționale vizând sporirea interesului pentru studiul perioadei comuniste, dar și mărirea gradului de conștientizare a publicului larg asupra caracterului criminal și ilegitim al regimului totalitar. În acest scop, IICCMER a derulat campanii de presă împreună cu Televiziunea Română, PRO TV, cotidianul Adevărul etc., fiind susținută publicarea unor noi titluri din bibliografia privind totalitarismul. Au fost continuate și intensificate investigațiile speciale pe teren pentru deshumarea celor executați sumar de către Securitate. Pe ansamblu, proiectele demarate în anii precedenți au beneficiat de continuitate, unele devenind repere în mediile academice și culturale. IICCMER și-a consolidat reputația internațională inclusiv prin prezența la marile dezbateri în domeniu. Institutul este de asemeni prezent și în cadrul evenimentelor majore de pe agenda culturală a anului precum Festivalul One World, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), Festivalul de Film Istoric de la Râșnov etc. IICCMER a demarat în primăvara lui 2014 o dezbatere largă privind necesitatea înființării, la București, a unui Muzeu al Comunismului în România (MCR), proiect care, alături de cel memorial de la fosta pușcărie din Râmnicu Sărat, este menit să ajute la articularea și concretizarea unor politici muzeal-memoriale coerente, pe măsura ororilor petrecute pe durata dictaturii proletariatului. IICCMER sprijină, inclusiv prin organizarea unor întâlniri specifice, toate inițiativele publice și/sau private având drept finalitate cultivarea memoriei victimelor comunismului și ale luptătorilor anticomuniști din țară și din exil.

Pe 16 ianuarie 2020, funcția de Președinte executiv al IICCMER a fost preluată de Alexandra Toader.