Fenomenul exilului românesc postbelic reprezintă o parte a istoriei noastre care a început în timpul și imediat după sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial pe măsură ce comuniștii, sprijiniți de puterea de ocupație sovietică, cucereau tot mai mult puterea politică din România. Majoritatea documentelor istorice fac o radiografie a exilului, care s-a încheiat o dată cu căderea regimului ceaușist din România, în 1989, nu doar din punctul de vedere al organizării și relațiilor din interiorul acestuia, ci și al gradului de implicare activă și de opoziție față de regimul din țară.

Foto: historic.ro

Acțiunile și mesajele exilului anticomunist au avut un anumit impact în lumea Occidentului Liber, reușind să sensibilizeze opinia publică internațională, mai ales din anii’ 80, pe fondul deteriorării situației din țară și într-un context istoric specific. Deși se pot identifica mai multe cauze adiacente ale schimbării opticii statelor occidentale asupra regimului din România, totuși, exilul politic românesc a jucat un rol în această ecuație, în special, prin postul de radio „Europa Liberă”. Cei care au ales calea exilului, din motive politice, s-au făcut purtătorii de cuvânt ai milioanelor de români rămași în țară sub un regim totalitar. Funcția de reprezentare a exilului a fost direct legată de funcția de informare, care a avut în vedere sensibilizarea opiniei publice occidentale despre situația din România și, în același timp, să găsească surse de informare alternativă pentru românii din țară prin posturile de radio: „Europa Liberă”, „BBC”, „Vocea Americii” etc.

Foto: Regele Mihai și Regina Ana în exil/ Sursă: Hotnews

O altă funcție de o importanță deosebită a exilului a fost aceea de păstrare a tradiției democratice, concomitent cu delegitimarea regimului comunist. Ca atare, exilul românesc a întreținut ideea unei Românii alternative, democratice și a reprezentat conștiința vie a românilor. Supraviețuirea „României democratice”, pluraliste, în exil are nu doar o semnificație istorică, politică, ci și una simbolică. Ea înseamnă delegitimarea unui regim totalitar care a înăbușit participarea și opoziția (cele două coordonate fundamentale ale democrației) și a suprimat toate formele de pluralism. În consecință, personalități de seamă ale exilului, din care au făcut parte și foști membri ai partidelor istorice, atașate valorilor și principiilor democrațiilor occidentale, au militat și și-au asumat, prin toate mijloacele, lupta împotriva regimului ilegitim din România.