Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înființată prin Hotărârea de Guvern nr. 1372 din noiembrie 2009, prin comasarea dintre Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), înființat prin HG nr. 656 din 5 iunie 2003, și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR), înființat în 2005, prin HG nr. 1724/2005.

Scopul principal al instituției rezultate îl reprezintă investigarea și identificarea abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului pe durata dictaturii proletariatului în România, sesizarea organelor îndreptățite să ia măsuri în aceste cazuri, precum și conservarea memoriei exilului românesc și în general a memoriei crimelor totalitarismului comunist de la noi și din lume.

În perioada decembrie 2005 – februarie 2010, la conducerea IICCMER s-a aflat echipa condusă de Marius Oprea, principalul promotor al înființării instituției. În timpul mandatului său, Institutul și-a început propriu-zis activitatea, a stabilit parteneriate cu instituții cu profil similar din țară și din străinătate, dar și cu structuri deținătoare de arhivă ce vizează istoria recentă a României. De asemenea, au fost demarate acțiuni de cercetare arheologică a locurilor unde au fost îngropate persoane ucise de către trupele de Securitate sau care au murit în penitenciarele comuniste. Pe lângă cercetările de teren, institutul a depus numai în 2007 peste 200 de sesizări penale împotriva persoanelor asupra cărora existau dovezi că au fost implicate activ în acțiuni represive. Toate au fost respinse prin neînceperea urmăririi penale (NUP).

În plan academic, au fost demarate proiecte de cercetare care s-au concretizat în volume colective și individuale, au fost susținute conferințe și seminare adresate celor interesați de istoria comunismului în România, a fost sprijinită realizarea unei serii de documentare de către Lucia Hossu-Longin, secretarul general al Institutului, și s-au efectuat primele demersuri pentru transformarea fostei închisori de la Râmnicu Sărat în spațiu memorial. Nu în ultimul rând, în 2007 a fost organizată Universitatea de Vară de la Râmnicu Sărat, prima inițiativă de acest gen pentru studenții din România și Republica Moldova interesați de studierea sistemului represiv comunist. Totodată, a fost editat primul Manual de istorie a comunismului din România și s-a început implementarea în licee a cursului opțional omonim.

O schimbare substanțială în activitatea instituției s-a petrecut în urma deciziei guvernului din 25 noiembrie 2009, în urma căreia IICCR a fost comasat, prin fuziune, cu Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), condus la acea dată de către Dinu Zamfirescu. În consecință, a luat ființă Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), rămasă în continuare în subordinea primului-ministru, prin Secretariatul General al Guvernului. Scopurile instituției nou create sunt „investigarea științifică și identificarea crimelor, abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în Romania, precum și sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situații de încălcare a legii” și „culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea de documente referitoare la exilul românesc din perioada 1940 – 1989”.

Din februarie 2010, conducerea IICCMER a fost asigurată de o echipă formată din Ioan Stanomir (președinte executiv) și Vladimir Tismăneanu (președinte al Consiliului Științific). În acest mandat, în conformitate cu noile prevederi din Hotărârea de Guvern pe baza căreia funcționa, IICCMER a renunțat la deshumările victimelor Securității și a început studierea evenimentelor din Piața Universității din 1990. Totodată, au fost inițiate o serie de seminare, Conferințele „Monica Lovinescu”, s-au dezvoltat workshop-urile pentru profesorii interesați de predarea istoriei recente a României și au fost traduse și publicate mai multe volume de referință din bibliografia academică internațională privind totalitarismul. De asemenea, au fost continuate majoritatea proiectelor începute în primii ani de existență ai Institutului, dar au fost inițiate și acțiuni noi, care au adus în atenția publicului larg evenimentele din decembrie 1989 și din primul an post-comunist.

În mai 2012, funcţia de Preşedinte al Consiliului Științific IICCMER a fost preluată de Dinu Zamfirescu, iar în postul de președinte executiv al IICCMER a fost numit Andrei Muraru, căruia i s-au alăturat Dan-Mihai Țălnaru, pe postul de Director general, și Adelina Țînțariu, ca Director general-adjunct. În mandatul său, activitatea Institutului s-a concentrat în primul rând pe reluarea activităților de investigații speciale, odată cu readucerea lui Marius Oprea în cadrul personalului Institutului, dar și pe redactarea și transmiterea de noi sesizări penale către Parchet pentru investigarea crimelor din regimul penitenciar, fiind începută, de data aceasta într-un context legal favorabil, urmărirea penală împotriva lui Alexandru Vișinescu, fostul comandant al închisorii Râmnicu Sărat (aprilie 1956 – aprilie 1963), și a lui Ioan Ficior, fost comandant al coloniei de muncă Periprava (octombrie 1960 – septembrie 1963). De asemenea, s-au continuat proiectele educaționale, precum școlile și universitățile de vară, dar și susținerea tinerilor cercetători prin burse adresate doctoranzilor din domeniul istoriei comunismului.

Din martie 2014, conducerea IICCMER a fost asigurată de Radu Preda (președinte executiv), Cosmin Budeancă (director general iulie 2014 – decembrie 2015) și Alin Mureșan (director general decembrie 2015 – decembrie 2018). Principalul obiectiv al conducerii a constat în îmbunătățirea transparenței instituției, atât în interior, cât și spre public, mai ales prin regândirea identității vizuale și prin comunicarea permanentă. Activitatea Institutului s-a diversificat prin proiecte educaționale vizând sporirea interesului pentru studiul perioadei comuniste, dar și mărirea gradului de conștientizare a publicului larg asupra caracterului criminal și ilegitim al regimului totalitar. În acest scop, IICCMER a derulat campanii de presă împreună cu Televiziunea Română, PRO TV, cotidianul Adevărul etc., fiind susținută publicarea unor noi titluri din bibliografia privind totalitarismul. Au fost continuate și intensificate investigațiile speciale pe teren pentru deshumarea celor executați sumar de către Securitate. Pe ansamblu, proiectele demarate în anii precedenți au beneficiat de continuitate, unele devenind repere în mediile academice și culturale. IICCMER și-a consolidat reputația internațională inclusiv prin prezența la marile dezbateri în domeniu. Institutul este de asemeni prezent și în cadrul evenimentelor majore de pe agenda culturală a anului precum Festivalul One World, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), Festivalul de Film Istoric de la Râșnov etc. IICCMER a demarat în primăvara lui 2014 o dezbatere largă privind necesitatea înființării, la București, a unui Muzeu al Comunismului în România (MCR), proiect care, alături de cel memorial de la fosta pușcărie din Râmnicu Sărat, este menit să ajute la articularea și concretizarea unor politici muzeal-memoriale coerente, pe măsura ororilor petrecute pe durata dictaturii proletariatului. IICCMER sprijină, inclusiv prin organizarea unor întâlniri specifice, toate inițiativele publice și/sau private având drept finalitate cultivarea memoriei victimelor comunismului și ale luptătorilor anticomuniști din țară și din exil.

Pe 16 ianuarie 2020, funcția de Președinte executiv al IICCMER a fost preluată de Alexandra Toader, al cărei mandat s-a încheiat la începutul anului 2022.

În conformitate cu Decizia nr. 201/10.03.2022, Prof. univ. dr. Daniel Șandru exercită funcția de Președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

În perioada martie 2022 – prezent, mandatul său s-a definit prin consolidarea profilului public și instituțional al IICCMER, prin continuarea investigațiilor privind crimele și abuzurile regimului comunist, prin asumarea unei prezențe ferme în spațiul public împotriva deformării memoriei istorice și prin dezvoltarea unei viziuni integrate asupra politicilor memoriei, educației și justiției de tranziție.

Începând din martie 2024, acest mandat este asumat de Daniel Șandru împreună cu Dan Mihai Țălnaru, în calitate de Director executiv al IICCMER și fost Director General al Institutului în perioada 2012–2014. Formula de conducere astfel constituită a urmărit întărirea capacității administrative și manageriale a Institutului, accelerarea proiectelor strategice și o mai bună articulare între investigația documentară, acțiunea publică și cooperarea interinstituțională.

Direcții majore ale mandatului:

1. IICCMER și introducerea disciplinei obligatorii „Istoria comunismului din România” în liceu

Una dintre realizările definitorii ale acestui mandat este contribuția decisivă a IICCMER la procesul de introducere a disciplinei „Istoria comunismului din România” ca disciplină obligatorie pentru elevii de liceu, începând cu anul școlar 2025-2026. Demersul s-a înscris într-o viziune mai amplă privind nevoia de a transforma cunoașterea trecutului comunist într-un instrument de cultură democratică, de alfabetizare civică și de prevenire a radicalizării nostalgice și extremiste.

Sub conducerea lui Daniel Șandru, IICCMER a susținut constant ideea că istoria comunismului nu poate rămâne o temă periferică sau facultativă, ci trebuie integrată în formarea generațiilor tinere ca o componentă esențială a înțelegerii represiunii, a mecanismelor totalitare, a distrugerii libertăților și a consecințelor sociale, morale și instituționale ale dictaturii. În acest cadru, Institutul a contribuit cu expertiză, argumente publice și resurse de specialitate la conturarea acestui proiect educațional de importanță națională.

2. Continuarea investigațiilor privind crimele și abuzurile comise în căminele-spital pentru minori considerați „irecuperabili”

Mandatul lui Daniel Șandru a acordat o prioritate majoră investigării crimelor și abuzurilor comise în căminele-spital pentru minori considerați „irecuperabili”, parte a unuia dintre cele mai grave capitole ale represiunii comuniste din România. IICCMER a continuat, aprofundat și extins documentarea sistematică a regimului de tratamente neomenoase aplicat copiilor instituționalizați, în logica unei justiții de tranziție care nu poate accepta uitarea sau relativizarea acestor fapte.

În acest context, Institutul a investigat și a depus sesizări penale privind responsabilitățile pentru crimele și abuzurile comise în căminele-spital de la Plătărești și Moreni, parte a unui efort

mai amplu de identificare a autorilor, a lanțurilor de comandă și a mecanismelor instituționale care au făcut posibilă exterminarea lentă, prin înfometare, neglijare, lipsă de tratament și violență sistemică, a unor copii aflați în custodia statului comunist.

Aceste demersuri au fost susținute public de conducerea Institutului nu doar ca obligație profesională și morală față de victime, ci și ca formă de reafirmare a rolului IICCMER în zona în care documentarea istorică, memoria publică și exigența juridică se întâlnesc. În viziunea mandatului actual, investigarea căminelor-spital nu reprezintă doar recuperarea unui adevăr istoric, ci și un test al capacității statului român de a-și asuma, în mod onest, propriul trecut represiv.

3. Monitorizarea și sancționarea publică a manifestărilor nostalgice pro-totalitare și a instrumentalizării lor politico-electorale

O altă axă centrală a mandatului a fost afirmarea IICCMER ca instituție activă în monitorizarea și sancționarea publică a manifestărilor nostalgice pro-totalitare, a tentativelor de reabilitare simbolică a comunismului și a utilizării politice a unor mitologii despre regimul Ceaușescu în scop electoral.

Într-un context intern și european marcat de ascensiunea populismului, de circulația accelerată a dezinformării și de reactivarea unor narațiuni autoritare, IICCMER a intervenit public, ferm și argumentat, ori de câte ori spațiul public a fost contaminat de discursuri care minimalizează crimele comunismului, falsifică memoria victimelor sau transformă nostalgia într-un instrument de manipulare politică. Institutul a denunțat explicit derapajele pro-totalitare, a semnalat public încălcări ale legislației în vigoare și a susținut necesitatea unei reacții instituționale proporționale cu gravitatea acestor fenomene.

Sub mandatul lui Daniel Șandru, IICCMER a afirmat cu consecvență că nostalgia comunistă nu este doar o problemă de memorie, ci și una de sănătate democratică, întrucât ea poate alimenta radicalizări, deformări ale culturii civice și disponibilitatea față de soluții autoritare.

4. Cercetarea sociologică „Percepția populației cu privire la regimul comunist. Reperele nostalgiei”

În același registru se înscrie și realizarea, la comanda IICCMER, a cercetării sociologice „Percepția populației cu privire la regimul comunist. Reperele nostalgiei”, realizată de INSCOP Research și prezentată public la 23 iulie 2025. Proiectul a reprezentat unul dintre cele mai importante demersuri de diagnoză socială asumate de Institut în ultimii ani, oferind o radiografie complexă a felului în care comunismul continuă să fie perceput, idealizat, fragmentar rememorat sau instrumentalizat în societatea românească.

Impactul public al cercetării a fost remarcabil: 26 de milioane de vizualizări și peste 1.400 de preluări în presă, ceea ce a transformat prezentarea rezultatelor într-un veritabil moment de intervenție publică asupra memoriei recente. Sondajul a confirmat nu doar persistența unor reflexe nostalgice, ci și fragilitatea culturii istorice democratice, deficitul de educație privind comunismul și vulnerabilitatea unei părți a opiniei publice în fața narațiunilor simplificatoare sau propagandistice.

Pentru IICCMER, această cercetare a avut o dublă funcție: pe de o parte, aceea de a produce cunoaștere relevantă despre raportarea societății românești la trecutul comunist; pe de altă parte, aceea de a fundamenta politici publice, proiecte educaționale și intervenții instituționale menite să reducă distorsiunile memoriei colective și să întărească reziliența democratică.

5. Constituirea Grupului de lucru interinstituțional pentru realizarea Planului Național pentru Conștientizarea Crimelor Comunismului din România

Un moment de referință al mandatului îl constituie constituirea Grupului de lucru interinstituțional pentru elaborarea Planului Național pentru Conștientizarea Crimelor Comunismului din România, ca urmare a Deciziei nr. 431/1 septembrie 2025 a Prim-ministrului României. Prin această decizie, tema memoriei comunismului și a conștientizării crimelor regimului totalitar a fost așezată, pentru prima dată într-o manieră explicită și sistemică, în logica unei politici publice coordonate la nivel guvernamental.

Grupul de lucru este coordonat de Președintele executiv al IICCMER și de un Secretar de Stat din cadrul Cancelariei Prim-ministrului, iar Secretariatul Tehnic este asigurat de Institut. Miza acestui format interinstituțional este aceea de a transforma memoria comunismului dintr-o temă tratată punctual într-un cadru strategic de acțiune publică, cu participarea ministerelor și instituțiilor relevante.

Printre atribuțiile Grupului de lucru se numără:

– organizarea și eficientizarea procesului de elaborare a Planului Național pentru Conștientizarea Crimelor Comunismului din România;

– facilitarea colaborării dintre instituțiile și entitățile implicate în procesul de elaborare și implementare;

– identificarea impedimentelor instituționale și formularea de soluții pentru depășirea acestora;

– consultarea specialiștilor, a mediului academic și a societății civile în vederea construirii unui document strategic coerent;

– fundamentarea unor politici publice de memorie, educație, cercetare și comunicare publică privind consecințele represiunii comuniste.

În urma activității acestui grup, a fost adoptată Strategia Națională pentru Conștientizarea Consecințelor Represiunii Comuniste din România, document strategic care urmărește articularea, pe termen mediu, a intervențiilor statului român în materie de educație istorică, politici ale memoriei, cercetare, comunicare publică, comemorare și sprijin pentru inițiative dedicate victimelor comunismului. În continuarea acestui proces, a fost promovat și un proiect de Hotărâre a Guvernului, cu aplicabilitate în perioada 2026-2029, menit să asigure cadrul instituțional și operațional pentru implementarea Strategiei.

Această evoluție reprezintă una dintre cele mai importante reușite ale mandatului, întrucât mută tema conștientizării crimelor comunismului din zona exclusiv comemorativă în aceea a unei responsabilități publice asumate la nivel guvernamental, cu obiective, mecanisme de cooperare și orizont de implementare.

6. Internaționalizarea activității IICCMER

Sub conducerea lui Daniel Șandru, IICCMER a urmărit în mod constant internaționalizarea activității sale, atât prin participarea la conferințe și colocvii internaționale, cât și prin dezvoltarea de parteneriate instituționale și academice. Această direcție a avut ca scop nu doar consolidarea profilului Institutului în rețelele europene și internaționale dedicate memoriei totalitarismelor, ci și integrarea experienței românești într-un dialog comparativ mai amplu despre represiune, memorie, justiție de tranziție, educație democratică și patrimoniu traumatic.

IICCMER a fost prezent, în acest interval, în proiecte, întâlniri și conferințe dedicate istoriei comunismului, memoriei exilului, patrimoniului memorial și formelor contemporane de contestare a trecutului totalitar, contribuind la consolidarea unei prezențe românești relevante în acest câmp. Totodată, mandatul a încurajat colaborările cu istorici, cercetători, instituții memoriale și parteneri din afara țării, în logica unei deschideri metodologice și instituționale necesare.

7. Proiecte educaționale, volume, publicații și sprijin pentru cercetarea istoriei comunismului

Mandatul a acordat o atenție specială proiectelor educaționale, programelor de popularizare a cercetării, susținerii apariției de volume, studii și publicații dedicate istoriei comunismului și memoriei exilului românesc. În această perioadă, IICCMER și-a consolidat profilul de instituție care nu se limitează la cercetare de arhivă și la investigație documentară, ci caută să transfere cunoașterea către publicul larg, către profesori, elevi, studenți, jurnaliști și formatori de opinie.

Au fost continuate și dezvoltate proiecte educaționale și de memorie, conferințe, dezbateri, școli de vară, colocvii și lansări editoriale, însoțite de efortul constant de a face accesibile teme dificile ale istoriei recente fără a le simplifica sau trivializa. În această viziune, producția editorială și intervenția educațională nu reprezintă activități secundare, ci părți esențiale ale misiunii IICCMER de a transforma memoria comunismului într-o resursă civică activă.

Un mandat al consolidării instituționale și al asumării publice

Mandatul lui Daniel Șandru, început la 10 martie 2022, a fost unul al consolidării instituționale, al extinderii agendei de investigație și memorie, al asumării publice ferme în raport cu deformările nostalgice și radicalizările pro-totalitare, dar și al transformării IICCMER într-un actor relevant de politică publică în domeniul conștientizării crimelor comunismului.

În această perioadă, Institutul și-a afirmat rolul de instituție-pivot în raport cu memoria dictaturii comuniste, cu investigarea crimelor și abuzurilor, cu educația democratică și cu nevoia unei reacții publice articulate în fața relativizării trecutului totalitar, implementind, în total, un număr de 196 de proiecte. Asocierea, din martie 2024, a lui Dan Mihai Țălnaru la conducerea executivă a Institutului a contribuit la întărirea acestei direcții, într-o formulă de management orientată simultan către rigoare instituțională, eficiență administrativă și vizibilitate publică.

Prin rezultatele sale, acest mandat a urmărit nu doar administrarea unei instituții, ci și reafirmarea unei idei esențiale: memoria comunismului nu este o temă a trecutului închis, ci o condiție a sănătății democratice a prezentului și a viitorului.