Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (I.I.C.C.M.E.R.) publică pe pagina sa de internet ( www.crimelecomunismului.ro) fişele deţinuţilor politici. Acestea au o valoare deosebită, atât prin natura informaţiilor oferite, cât şi din perspectiva datelor practice conţinute.

În perioada 1947-1989, penitenciarele şi coloniile de muncă ale României au reprezentat locurile unde au fost deţinute zeci de mii de persoane a căror singură vină a fost faptul că nu erau de acord cu noua ordine politică şi socială impusă de Partidul Comunist Român. Aceşti oameni au intrat într-un sistem penitenciar care îi considera chiar mai periculoşi decât răufăcătorii de rând, fiind supuşi tuturor rigorilor administrative, dar suferind în plus datorită stigmatului de deţinut politic. Fiecărui deţinut politic i s-a întocmit cel puţin o fişă matricolă penală. Fişele de penitenciar/fişele matricole penale cu menţiuni specifice au fost păstrate în arhiva Direcţiei Generale a Penitenciarelor (astăzi Administraţia Naţională a Penitenciarelor) şi centralizate la penitenciarul Jilava.

O fişă de penitenciar avea o formă tip, care a variat în funcţie de perioada în care deţinuţilor li s-a întocmit fişa, de fapt o coală cartonată, cu rubrici atât pe faţă, cât şi pe verso. Pe lângă datele de identificare ale fiecărei persoane (numele, prenumele, data naşterii, locul naşterii, părinţii şi domiciliul) şi cele administrative legate de condamnare (fapta şi descrierea pe scurt a acesteia cu articolul aferent, mandatul de arestare, hotărârea judecătorească, durata şi felul pedepsei), există şi o serie de menţiuni caracteristice situaţiei de deţinut politic (ocupaţia, averea, originea socială şi apartenenţa politică). Cea mai importantă caracteristică a acestor fişe este împărţirea datelor deţinutului între perioada de dinainte şi perioada de după instalarea regimului de „democraţie populară”.

Menţionăm că articolele pe baza cărora au fost arestate şi condamnate aceste persoane fac parte din mai multe variante ale Codului penal comunist.

Cele mai frecvente fapte pentru care aceste persoane au fost condamnate sunt:

  1. Art. 193/I: activitate contra clasei muncitoare – era vorba despre un articol secret, cuprins în decretul nr. 62/1955 şi nepublicat, a cărui caracteristică era sfera foarte largă de cuprindere, aici putând fi încadrate orice fel de acuzaţii. În genere, se folosea pentru cei care nu puteau fi încadraţi articolelor din Codul Penal. În Codul Penal propriu-zis, art. 193 făcea parte din Secţiunea I („Înaltă trădare”) a Capitolului I („Crime şi delicte contra siguranţei exterioare a statului”);
  2. Art. 207: crimă de surpare a ordinii constituţionale – „Acela care săvârşeşte acte violente în scop de a schimba forma constituţională a Republicii Populare Române, precum şi acela care instigă pe locuitori de a se ridica în contra puterilor constituţionale ale Republicii, comite crima de surpare a ordinei constituţionale şi se pedepseşte cu detenţiune grea dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani”;
  3. Art. 209: crimă de uneltire împotriva ordinii sociale – „faptul de a propovădui prin viu grai schimbarea formei democratice de guvernământ a Statului”, „faptul de a face propagandă pentru răsturnarea în mod violent a ordinei sociale existente în Stat”, „faptul de a constitui sau organiza asociaţii secrete cu scopul arătat la alineatul precedent, fie că au ori nu caracter internaţional”, „faptul de a lucra prin mijloace violente, pentru a produce teroare, teamă ori desordine publică, cu scop de a schimba ordinea economică sau socială din România”, „faptul de a intra în legătură cu vreo persoană sau asociaţie cu caracter internaţional din străinătate sau din ţară, în scopul de a primi instrucţiuni sau ajutoare de orice fel pentru pregătirea unei răsturnări a ordinei democratice a statului”, „faptul de a ajuta, în orice mod, o asociaţiune din străinătate sau din ţară, care ar avea de scop să lupte contra ordinei economice sau sociale din România”, „faptul de a se afilia sau deveni membru al vreunei astfel de asociaţii”, „cei care iniţiază, organizează, activează sau participă la organizaţiuni de tip fascist, politice, militare sau paramilitare” şi „cei care, fără a fi membri ai unor astfel de organizaţii, fac propagandă sau întreprind acţiuni în favoarea acelor organizaţiuni, a membrilor lor sau a scopurilor urmărite de ele”. Aceasta a fost cea mai răspândită încadrare care li s-a aplicat celor condamnaţi pentru delicte politice.
  4. Art. 228: omisiune de denunţ – „Acela care, având cunoştinţă despre un complot sau despre pregătirea crimei prevăzute de art. 207, omite să denunţe aceasta, când era încă timpul de a se împiedeca consumarea faptului, comite delictul de omisiune a denunţării complotului şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela 1 la 2 ani”;
  5. Art. 267: trecerea frauduloasă a frontierei – „Acela care intră sau iese din ţară prin alte locuri decât acele destinate trecerii călătorilor, sau chiar prin acestea dar în ascuns, comite delictul de trecere frauduloasă a frontierei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 10 ani şi amendă dela 4.000 la 40.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care a înlesnit trecerea frontierei în condiţiile de mai sus”.
  6. Art. 284: favorizarea infractorului – „Acela care, fără să fi avut o înţelegere prealabilă cu autorul sau complicele, înainte de comiterea infracţiunii, dă ajutor sau protecţie acestora, pentru a eluda sau zădărnici cercetările sau alte acte de procedură ale autorităţilor, ori pentru a se sustrage de la acestea sau de la executarea pedepsei”.
  7. Art. 325: răspândire de manifeste sau publicaţii interzise – „Faptul de a produce, vinde sau distribui scrieri, desemne ori imprimate declarate ilicite printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care introduce, reproduce, vinde ori distribuie scrieri, desemne ori imprimate străine a căror introducere în ţară a fost interzisă de autoritatea în drept”.
  8. Art. 327: instigare/agitaţie publică – „Acela care, prin orice mijloace, instigă direct publicul la nesupunere către legi sau către autorităţile constituite. De asemenea, constituie delictul de instigare publică şi simplul fapt de a îndemna publicul, prin orice mijloace şi în mod direct la săvârşirea vreunei crime sau delict. Oricine, prin orice mijloace, va întreprinde sau va încerca să întreprindă o acţiune împotriva formei de guvernământ democratice, precum şi oricine, prin orice mijloace, va agita sau va încerca să facă agitaţiuni din care ar putea să rezulte un pericol pentru siguranţa Statului se va pedepsi dela 5 la 10 ani închisoare corecţională”.

Pe lângă persoanele condamnate sub regimul codului penal din perioada cât secretar general al P.M.R. a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, există şi un număr semnificativ de persoane condamnate sub imperiul unui nou Cod Penal, cel adoptat în 1968. Deşi puţine comparativ cu numărul celor condamnaţi politic în perioada anilor ‘50-‘60, aceste condamnări sunt importante prin însăşi existenţa lor, care contrazicea afirmaţiile regimului cum că nu ar mai exista deţinuţi politici. Există mai multe precizări în Codul Penal din 1968, care practic recunosc abuzurile legale care se făceau sub imperiul codurilor anterioare.

În primul rând, este vorba de deosebirile faţă de variantele vechi:

  1. Noul cod „nu mai prevedea o împărţire a pedepselor în pedepse de drept comun şi pedepse politice”.
  2. De asemenea, „prevedea o singură pedeapsă privativă de libertate denumită închisoare, faţă de patru asemenea pedepse câte existau în codul penal anterior (munca silnică, temniţa grea, detenţiunea şi închisoarea corecţională)”.

Dar cea mai importantă precizare, sub aspectul caracterului represiv politic al regimului de democraţie populară, afirmă că „în noul cod penal a fost introdusă prevederea, care nu se găseşte în codul anterior, potrivit căreia executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”.
Cât priveşte încadrarea juridică propriu-zisă a faptelor cu caracter politic, începând cu anul 1968, aceasta se făcea la Titlul I al Părţii Speciale a noului cod, intitulat „Infracţiuni contra securităţii statului” (art. 155 – 173). Două erau direcţiile pe care mergea pedeapsa politică sub noul cod penal: în primul rând art. 166 („Propagandă împotriva orânduirii socialiste”) şi apoi seria articolelor 155-157, care se refereau la trădare, iar sub incidenţa lor puteau să cadă cei care intrau în orice fel în contact cu cetăţeni străini. Cea mai elocventă formulare, privită din perspectiva codurilor penale anterioare şi în spiritul acestora, se găsea la art. 166:
„Propaganda cu caracter fascist săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Propaganda sau întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste, sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

O parte importantă din totalul acestor fişe sunt alcătuite pe numele unor persoane care au fost internate printr-o simplă decizie administrativă a Ministerului Afacerilor Interne, motiv pentru care, în cazul acestora, textele de lege nu au decât o relevanţă orientativă. În cazul lor se vădeşte cel mai bine caracterul regimului comunist, care urmărea în primul rând eliminarea prin orice mijloc a adversarilor ideologici.
Pe lângă aceste fişe, I.I.C.C.M.E.R. publică şi fişele matricole ale persoanelor care au fost executate în perioada regimului comunist. Aici s-a făcut o împărţire a fişelor între cele ale deţinuţilor de drept comun executaţi şi cele ale deţinuţilor politici executaţi.
De asemenea, se poate găsi o listă cuprinzând fişele a 35 de personalităţi cunoscute publicului larg, care au trecut prin detenţia comunistă. Este vorba mai ales de oameni politici aparţinând perioadei interbelice, dar şi postcomuniste, oameni de cultură, luptători anticomunişti şi disidenţi binecunoscuţi, prelaţi ai diferitelor confesiuni şi chiar foşti comunişti căzuţi în dizgraţia regimului. În ordine alfabetică, aceste persoane sunt următoarele: Arşavir Acterian, Vasile Aftenie, Aurel Aldea, Valeriu (Bartolomeu) Anania, Maria Antonescu, Constantin Argetoianu, Petre Arnăuţoiu, Toma Arnăuţoiu, Gheorghe Arsenescu, Nicolae Balotă, Petre Mihai Băcanu, Ioan Bălan, Ecaterina Bălăcioiu, Oliviu Beldeanu, Aurelian Bentoiu, Mişu Benvenisti, Aristide Blank, Matei Boilă, Gheorghe Boldur-Lăţescu, Constantin (Bebe) Brătianu, Gheorghe Brătianu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Mircea Cancicov, Dumitru Caracostea, Nicolae Carandino, Virgil Carianopol, Victor Cădere, Radu Câmpeanu, Tit Liviu Chinezu, Decebal Zelea-Codreanu, Lena Constante, Constantin Titel-Petrescu, Corneliu Coposu, Nichifor Crainic şi Gheorghe Cristescu-Plăpumarul. Această secţiune are ataşate câteva scurte biografii ale acestor personalităţi.

Experţii I.I.C.C.M.E.R. au luat în calcul numai fişele matricole penale găsite în arhiva A.N.P., care se află la Penitenciarul de Maximă Securitate Bucureşti-Jilava, cât şi pe cele găsite în arhiva Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Cluj. Toate acestea au fost fotocopiate şi prelucrate începând cu luna aprilie 2007.
O altă precizare importantă se referă la faptul că fondul cu fişele de deţinuţi politici a fost fotocopiat şi prelucrat integral, aşa cum a fost găsit în arhiva ANP, motiv pentru care între aceste fişe se pot găsi şi numele unor foşti demnitari sau torţionari comunişti, ajunşi ulterior în dizgraţia regimului.
Datorită volumului extrem de mare de documente, până în prezent au fost prelucrate complet numai fişele deţinuţilor ale căror nume încep cu literele A, B şi C, cât şi fişele deţinuţilor executaţi în perioada regimului comunist. Numai la aceste prime trei litere, volumul aproximativ de fişe este de 28.000, în urma prelucrării acestora rezultând un număr de aproximativ 18.880 de deţinuţi. De asemenea, trebuie să facem precizarea că numele sub care au fost prelucrate fişele nu conţin diacritice, datorită problemelor de ordin tehnic care ar fi apărut în această eventualitate. Toate documentele sunt reproduse pe site-ul I.I.C.C.M.E.R. exact aşa cum au fost găsite în arhiva A.N.P.
Proiectul de inventariere şi de publicare a fişelor matricole de penitenciar ale foştilor deţinuţi politici demarat de I.I.C.C.M.E.R. la jumătatea anului 2007 a ajuns în cea de-a doua fază, punând la dispoziţia publicului materialul aferent literelor D, E şi F. Totalul general pentru aceste trei litere este de aproximativ 11.800 fişe matricole, în urma prelucrării cărora a rezultat un număr de 7.577 deţinuţi politici.
Şi de această dată includem o listă cu personalităţi politice, de cultură şi militare binecunocute care au trecut prin închisorile regimului communist, din care menţionăm pe generalii Nicolae Dăscălescu, Nicolae Dragomir şi Alexandru C. Filitti (unul din eroii legendari ai armatei române din Primul Război Mondial), pe colonelul Mircea Elefterescu (fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu), pe diplomaţii Camil Demetrescu şi Romulus Dianu, pe părintele Mina Dobzeu (părintele spiritual al lui Nicolae Steinhardt), pe profesorul Silviu Dragomir (fost secretar al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia), pe scriitorul Radu Demetrescu (cunoscut sub pseudonimul Radu Gyr), pe Ion Flueraş (liderul social-democraţiei româneşti interbelice) sau pe binecunoscutul disident şi luptător pentru drepturile foştilor deţinuţi politici Constantin-Ticu Dumitrescu.

Proiectul este completat de o lista cu acronime şi prescurtări care pot fi întâlnite în fişele matricole, cu scopul de a uşura descifrarea acestora de către cei interesaţi.

Cea de-a treia etapă a proiectului privind inventarierea şi publicarea fişelor matricole penale ale foştilor deţinuţi politici îi grupează pe toţi condamnaţii din motive politice ale căror nume încep cu literele G, H, I, J sau K. Este vorba de un număr de aproximativ 17.000 de fişe, aparţinând unui număr de circa 10.500 de persoane, ajungându-se astfel la 57.000 de fişe matricole prelucrate, privind peste 37.000 de deţinuţi politici.
Aici sunt cuprinse inclusiv personalităţi de prim rang ale culturii şi vieţii politice româneşti. Îi menţionăm pe Onisifor Ghibu, Pantelimon Halipa şi Iuliu Hossu, trei dintre cei mai importanţi artizani ai Marii Uniri din 1918, pastorul Richard Wurmbrand, părintele Constantin Galeriu, Vlad Georgescu, fost director al secţiei româneşti de la Europa Liberă, disidenţii Paul Goma şi Dumitru Iuga, memorialiştii Ion Ioanid şi Cicerone Ioniţoiu, oamenii politici Ion Gigurtu, Emil Haţieganu, Ioan Hudiţă, Victor Jinga, Valentin Gabrielescu, Nicolae Ionescu-Galbeni şi Mircea Ionescu-Quintus, profesorul Constantin Giurescu, medicii Victor Gomoiu şi Ion Jovin, generalul Iosif Iacobici sau ofiţerii de aviaţie Tudor Greceanu şi Gheorghe Jienescu.
A patra fază a proiectului pune la dispoziţia publicului materialul aferent literelor L, M, N şi O. Astfel, alte 13.500 de fişe de deţinuţi politici sunt disponibile pe website-ul Institutului. .

Desfăşurată cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer, această etapă reprezintă un pas în plus pentru completarea şi finalizarea unei baze de date sistematice, disponibile atât on line cât şi pe suport electronic. Ea este deosebit de importantă atât din perspectiva memoriei represiunii comuniste, cât mai ales din perspectiva ajutorului informaţional pentru cei care doresc să-şi cunoască trecutul propriu şi să acţioneze conform Legii 221/2009, în vederea obţinerii unor despăgubiri pentru suferinţele îndurate. Începând cu anul 2007, IICCMER a publicat on-line fişele matricole pentru aproximativ 50.000 de foşti deţinuţi politici.

Această parte este la fel de semnificativă ca şi celelalte în ce priveşte tragismul destinelor individuale marcate de represiunea comunistă. Iar acest lucru poate fi remarcat din nou prin parcurgerea scurtelor biografii ale unor personalităţi marcante ale societăţii şi culturii româneşti care au ajuns în temniţele comuniste, catalogaţi fiind drept “duşmani ai poporului”. I-am inclus aici pe generalul Horia Măcellariu, pe oamenii politici Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Ion Lugoşianu, Ion Lupaş, Istrate Micescu, Ion Mihalache şi Ion Nistor, pe criticul literar Adrian Marino şi pe profesorul Lucian Orăşel. Ca o trăsătură definitorie a regimului, interesant este şi cazul fostului lider comunist Vasile Luca, ajuns din vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrii trădător al intereselor clasei muncitoare.

Proiectul de inventariere a fişelor matricole de penitenciar ale foştilor deţinuţi politici, demarat de IICCMER la jumătatea anului 2007, a ajuns în cea de-a cincea fază, punând la dispoziţia publicului materialul aferent literelor P şi R. Astfel, alte aproximativ 23.000 de fişe de deţinuţi politici sunt disponibile pe website-ul Institutului.

Desfăşurată cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer, aceasta este penultima etapă a procesului de prelucrare şi postare pe internet, reprezentând prima şi cea mai importantă parte a proiectului IICCMER privind crearea unei baze de date sistematice cu fişele matricole penale de deţinuţi politici. Odată cu parcurgerea literelor P şi R, totalul provizoriu al proiectului înregistrează peste 60.000 de deţinuţi politici.

Exemplificarea destinelor individuale marcate de represiunea comunistă are în centru o nouă serie de personalităţi ale căror fişe matricole penale au fost găsite în corpul fondului ANP. Amintim aici pe istoricii Victor Papacostea şi Şerban Rădulescu-Zoner, oamenii politici Nicolae Penescu şi Mihail Romniceanu, diplomatul Savel Rădulescu, medicul Victor Papilian, eseistul Edgar Pappu, dar şi pe Elisabeta Rizea, unul din simbolurile cele mai importante ale luptei românilor împotriva comunismului. De asemenea, şi de această dată, lupta pentru putere dusă la vârful PCR a dus la un alt caz exemplar în ce priveşte natura comunismului, şi anume fostul ministru comunist al Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu.