Workshop: „ Ar fi putut fi oricare dintre noi”

Lector: Irina Hasnaș Hubbard, artist plastic, educator muzeal

Descriere:

Scopul includerii workshop-urilor în programul Universităților de Vară este de a schimba dinamismul activităților studenților: de a interactiona nemijlocit, pe lângă dialogul sau dezbaterile cu lectorii – conferențiari și, în plus, de a-și exprima propriile păreri în legătură cu informațiile primite sau discutate în timpul Universității.

Workshop-ul a avut ca obiectiv desenarea de către studenți a unor forme umane care să reprezinte stările lor sufletești și internalizarea gândurilor pe care le experimentează atunci când se află în interiorul sitului istoric original – Penitenciarul de la Râmnciu Sărat, ilustrarea sub formă grafică a denumirii „Închisoarea Tăcerii”.

Tehnica siluetelor – silhousettes sau Schereschnitt – este accesibilă și celor care nu stăpânesc măiestria desenului sau celor care consideră, sau li se spune, că nu au talent. Într-un timp relativ scurt, cu scop precis si atenție, lucrând „la mai multe mâini”, se poate ajunge la un rezultat concret și spectaculos.

Conturarea sau decuparea siluetelor este o tehnică veche care venea în prelungirea spectacolelor și teatrului. Azi e aleasă de artiști în mixed media sau pentru exprimarea în mod accentuat și declarat a unui dramatism, chiar conflictual sau violent.

În cele două trei ore puse la dispoziție, într-una din camerele mai mari a clădirii centrale, în răcoare și umezeală, studenții au realizat o serie de desene de câte 70 cm x 100 cm cu unelte minimale, în lipsa luminii electrice sau diurne, adaptându-se la lipsa oricărui tip de mobilier.

Ei au înțeles rapid procedeul și s-au împărțit în echipe – unul proiecta jetul de lumină, unul „poza” silueta personajului în gestul ales, al treilea contura pe foaie silueta proiectată pe ea (copia umbra colegului care „poza”), iar al patrulea asigura stabilitatea foii pe panoul transparent pe care era fixată.

Această tehnică exersată pentru prima dată pentru majoritatea studenților a impus realizarea planșelor în echipă pentru ca la final să-și expună planșele în celularul central, să-și recunoască acolo gesturile si trăsăturile, dar, în același timp, să se bucure de o lucrare comună.

Studenții au fost deosebit de creativi, depășind îndrumările primite – au folosit griuri, nu doar negrul, au creat modulații din pensulă, au adăugat accesorii și nu s-au sfiit să se exprime „fără cuvinte”.