Exilul parizian
Exilul parizian a fost unul dintre cele mai active, înregistrând o multitudine de societăți, asociații, cercuri, organizații cu caracter politic, cultural, științific. Printre acestea, menționăm:
- „Asociația Studenților români” (cu sediul în rue Serpent, nr. 28), al cărei responsabil era studentul Mnaolescu, care se ocupa și cu procurarea de abonamente pentru publicația „La Nation Roumaine”. Asociația, dominată de legionari, ținea ședințe săptămânal, cu participarea a 60-70 persoane.
- „Cercul român de studii” (cu sediul tot în rue Serpent, nr. 28), era o organizație culturală de masă a stundeților români din Paris.
- „Cercul de Studii Politice „Simion Bărnuțiu” (cu sediul tot în rue Serpent, nr. 28), aflat sub influența Partidului Național Țărănesc, a organizat diverse expuneri, precum cea a ziaristului Boilă despre „constructivismul” lui Maniu.
- „Secția română a Institutului Catolic (cu sediul în rue d’Assas, nr. 21) organiza conferințe săptămânale pe teme variate.
- „Căminul greco-român” (cu sediul în rue de Ribeira, nr. 28), se afla sub influență legionară. Aici se țineau cursuri și conferințe.
- „Asociația culturală „Mihai Eminescu”, edita revista „Luceafărul”, iar din punct de vedere politic se manifesta pe linia grupului Nicolae Rădescu.
- „Asociația Amicală”, este secția română a Bundului (organizație social-democrată de dreapta evreiască)
- „Asociația ziariștilor români în exil”, fondată în 1948, avea ca președinte pe Dragu Drăgescu, fost consilier de presă la Legația României din Vichy.
- „Asociația ziariștilor români în străinătate”, fondată în 1949, de tendință social-democrată de dreapta, avea ca președinte pe Alexandru Vișan, directorul ziarului „Era nouă în exil”.
- „Asociația de Ajutorare a Refugiaților Români „Caroman”, (situată în rue Université, nr. 174), afiliată la Organizația Internațională a Refugiaților (International Refugees Organisation). Printre persoanele cele mai cunoscute care a condus-o, a fost Neagu Djuvara.
- Fundația Culturală „Regele Carol I” (cu sediul în rue de Ribeira, nr. 38), finanțată de Comitetul Național Român. Director general era profesorul Petre Sergescu, iar membri în conducerea Fundației erau Constantin Marinescu, fost director al Școlii Române de la Fonteaux-aux-Roses, profesorii Basile Munteanu și Virgil Veniamin, secretarul Fundației era George Ciorănescu. Fundația a organizat prima manifestare la sfârșitul lunii ianuarie 1951, când au fost acordate 40 de burse tinerilor români care doreau să-și continue studiile. În ședința inaugurală, Petre Sergescu a declarat că Fundația va trebui să dirijeze întreaga activitate culturală a exilului și să pregătească reluarea acesteia la reîntoarcerea în țară.