Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului (LDHR)

Secția română a Federației Internaționale a Drepturilor Omului (FIDH -Paris). În anii ’70 și ’80, a fost cea mai credibilă instituție a întregului Exil românesc. Aceasta își avea sediul la Paris, dar și delegați în mai multe țări europene. Ea era continuatoarea Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, fondată în 1923, de către cunoscutul militant pentru drepturile omului, Gheorghe Costaforu. Liga a funcționat în România până când a fost desființată de către autoritățile comuniste (în ciuda faptului că în perioada interbelică apărase și mulți comuniști!), în anul 1948. Ea a fost însă curând refondată la Paris, în același an, de către un grup în jurul fostului militant țărănist, Virgil Veniamin, care, însă, în mod ciudat, a evoluat către colaborarea cu regimul comunist, descreditând Liga. În 1977, Liga a fost reînființată de câțiva militanți români pentru drepturile omului, cu ocazia declanșării cazului Paul Goma: Mihnea Berindei, care a fost sufletul Ligii, Sanda Stolojan, mulți ani președintă a Ligii, Ioana și Maria Brătianu, Dinu Zamfirescu, Alain Paruit Herșcovici, Eugen Ionescu, care avea președinția de onoare a Ligii, și fiica sa Marie France Ionescu, Mihai Korne, Alexandru Cesianu, Radu Câmpeanu, etc. Din 1988, a fost cooptată direct ca vicepreședinte al Ligii, Ariadna Combes, fiica Doinei Cornea.