La inițiativa prof. dr. Marius Turda, directorul Centrului de Studii Umaniste Medicale de la Oxford Brookes University, Marea Britanie, IICCMER va organiza, împreună cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române și Muzeul Municipal București, expoziția „Știință și etnicitate III: de la raseologia sovietică la monografia antropologică”.

 

Deși profesorul Turda va fi prezent vineri, 11 noiembrie, în cadrul evenimentului de lansare a expoziției și va putea răspunde tuturor întrebărilor publicului, ne-am dorit să realizăm un scurt interviu în care să vorbim despre tema expoziției, dar și despre modalitatea prin care putem ajunge la publicul tânăr pentru a disemina informații legate de istoria recentă a României, respectiv cea a regimului comunist.

 

Domnule profesor, pentru început v-aș ruga să ne faceți un sinopsis al temei expoziției.

 

Această expoziție este a 3-a dintr-o serie de expoziții care se ocupă de relația dintre știință și etnicitate în România modernă. Primele două expoziții s-au ocupat de relația dintre știință și antropologie, despre cum a apărut dezbaterea antropologică, despre ceea ce înseamnă să fii român și caracteristicile sociale, despre descrierile fizice și măsurătorile antropologice care s-au făcut asupra grupurilor etnice de pe teritoriul României.

M-am gândit să organizez această a treia expoziție pentru a analiza legătură dintre om, știință și Statul român, după schimbarea de regim în anul 1947, respectiv în comunism. Expoziția analizează perioada de tranziție, cea cuprinsă între anii 1947 – 1965, atunci când ajunge Nicolae Ceaușescu la putere și se cristalizează forma de socialism-naționalism. De asemenea, expoziția urmărește să identifice atât continuitățile, cât și discontinuitățile dezbaterii despre rasă și rasism, comparativ cu perioada precedentă, așa cum au putut fi urmărite în primele două expoziții din această serie.

 

Vă propuneți să închideți acest ciclu printr-o ultimă expoziție?

 

Sper ca în viitor să pot iniția și a 4-a expoziție, care să analizeze perioada 1965-1989, deoarece este absolut necesar să înțelegem relația între România modernă și știință. Și când mă refer la știință vorbesc despre antropologie, sociologie, literatură, iar atunci când vorbesc despre etnicitate mă refer și la naționalism, și la rasism, și la antisemitism. Cu alte cuvinte, trebuie să ne uităm la societate ca la un obiect de studiu, așa cum a și fost văzut de acei oameni.

 

Cărui public se adresează această expoziție?

 

În particular, această expoziție este poate ceva mai specifică și se adresează publicului avizat, dar este gândită ca o punte de legătură între specialiști și publicul larg, pentru ca acesta din urmă să înțeleagă relațiile care s-au construit în lumea academică și științifică din România, în perioada regimului comunist.

 

De ce considerați a fi relevant pentru publicul tânăr să participe la o astfel de expoziție? Cum credeți că i-ar putea ajuta?

 

Este esențial să clarificăm un lucru încă de la început. Perioada comunistă este cea care duce la crearea României actuale. Iar dacă vrem ca noua generație să aibă această puterea critică de a lupta împotriva sechelelor din trecut sau împotriva fenomenelor sociale din prezent, cum ar fi rasismul sau discriminarea socială față de anumite grupuri – este important să le explicăm când și cum au apărut toate aceste fenomene în contextul regimului comunist. Este foarte important ca timpul istoric să nu creeze sincope, iar o expoziție poate avea această calitate, aceea de deschide subiectul și de a-i încuraja pe cei tineri să cunoască mai multe și să își pună întrebări.

 

Dar cum ajung aceste subiecte, aparent grele, să fie înțelese de publicul tânăr? Ați putea să ne împărtășiți un model de bune practici din Marea Britanie, unde astfel de subiecte sunt diseminate într-un mod eficient și ușor de asimilat de către publicul menționat?

 

Asta face parte dintr-o strategie intelectuală pe care Marea Britanie a adoptat-o, care nu ține de dezbaterea academică sau dezbaterea din domeniul istoriografic, ci ține de un proiect de istorie publică. Expozițiile pe care le-am realizat se încadrează în această încercare, aceea de a pătrunde în școli și Universități, pe de o parte să facă publicul interesat de cunoașterea istoriei, pe de altă parte să-l facă curios și să își pună întrebări de ce lucrurile acestea s-au întâmplat și ce a stat în spatele lor. În Marea Britanie, acest proces de înțelegere a fost gândit ca un lucru complementar abordării academice. Sunt foarte puține excepții în care un profesor sau un formator rămâne încrustat doar în discuția academică sofisticată și plină de jargon. În România, din păcate, nu avem această interfață. Discuția publică despre comunism, rasism sau eugenie  se face de cele mai multe ori de către jurnaliști și nu de către specialiști care ar trebui să o explice într-o manieră simplă și într-un limbaj accesibil pentru mare parte din public.  Firele adevărului istoric trebuie să fie lăsate să curgă liber în conștiința publicului tânăr, pentru ca mai apoi cei din urmă să fie în stare să își creeze propria lor țesătură a fenomenului istoric.

 

Ce a reprezentat comunismul pentru dumneavoastră?

 

Aveam 16 ani la Revoluție, așadar îmi amintesc foarte bine acea perioadă. Stăteam la cozi infernale pentru alimente, îmi amintesc de traseul zilnic spre școală, unde eram expus în permanență pericolelor, pentru că erau șantiere întregi deschise. Comunismul a schimbat profund totul și eu insist în permanență să transmit acest lucru. Chiar dacă au trecut atât de mulți ani de la Revoluție și aproape 20 de ani de când sunt stabilit în Marea Britanie, nu uit niciodată că sunt produsul unui regim comunist.

 

Didona Goanță