București, 23 septembrie 2014. În perioada 1-14 septembrie 2014 au fost efectuate cercetări arheologice în fosta colonie de muncă forţată de la Galeșu (astăzi Nazarcea, com. Poarta Albă, jud. Constanţa), una dintre coloniile înfiinţate pentru lucrările de construcţie a Canalului Dunăre – Marea Neagră, demarate în 1949 şi abandonate în 1953, imediat după moartea lui Stalin.

Cercetările au fost inițiate și coordonate de cercet. dr. Radu-Alexandru Dragoman (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, București) și Sorin Oanță-Marghitu (Muzeul Național de Istorie a României, București) sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Demersul a pornit de la premisa că ruinele fostului lagăr se constituie într-o „memorie materială” a sistemului concentraţionar comunist şi a perioadei ulterioare, a cărei analiză arheologică, în relaţie cu alte surse istorice (documente de arhivă, memorialistică, mărturii orale etc.), poate contribui la o înţelegere mai nuanţată a unui segment din trecutul recent al României. Scopul principal al demersului este de a scoate la iveală informațiile conţinute de sit, dar și conservarea și valorificarea pentru public a acestei memorii materiale. Din acest ultim motiv, la cercetări a participat și arhitectul Florina Pop.

Obiectivul cercetărilor arheologice din septembrie 2014 a fost de a săpa şi analiza detaliat o singură structură aparţinând fostei colonii. Investigațiile au evidențiat o construcție rectangulară de 20 m lungime și 8 m lățime, având spațiul interior divizat în mai multe zone – un sifon de pardoseală şi urme ale soclului unei instalaţii de spălat, cameră cu podea din cărămidă, beci, rezervor pentru apă etc. Cele trei sondaje arheologice realizate au indicat elemente ale sistemului de construcţie. Mai întâi terenul a fost nivelat prin depunerea de argilă roşiatică cu lentile negre. Apoi a fost săpat şanţul de fundaţie al pereţilor, lat de 0,30 – 035 m, mai adânc în partea de vest (0,50 m). Şanţul a fost umplut cu bolovani de calcar şi, peste ei, pe întreg perimetrul, a fost turnat în cofrag un soclu din ciment care urma lăţimea şanţului. Pe acest soclu, pereţii au fost clădiţi din cărămizi legate cu mortar. În momentul cercetării, pe două treimi din suprafaţa dezvelită s-a remarcat o şapă groasă de 5 cm turnată peste un strat de bolovani de calcar. Clădirea era mărginită de-a lungul pereţilor din cărămidă de un „trotuar” lat de cca 1 m, mai precis, o amenajare din bolovani de calcar şi pietre.

Obiectele descoperite sunt elemente ale sistemului de construcţie a clădirii: cuie, scoabe, şuruburi şi alte elemente ale instalaţiei electrice, cioburi din geamuri, o piesă discoidală din aluminiu. Alte obiecte, descoperite în dărâmătură, puţin probabil să aparţină etapei de funcţionare şi momentului abandonului, punctează alte momente din istoria ruinei: fragmente dintr-un vas smălţuit, un nasture de cămaşă, două monede – una emisă în 1951 (descoperită pe soclul peretelui de nord-est, acoperită cu fragmente rupte din şapă), alta emisă în perioada Republicii Socialiste România, găsită în stratul de dărâmătură (piesele urmează să fie curăţate). Pe baza unor mărturii, clădirea din lagăr ar fi fost o magazie a armatei. Alături de această clădire, au mai fost documentate fotografic și alte structuri aparținând fostului lagăr – unele parțial afectate, altele într-o stare bună de conservare. Totodată, au fost documentate și alte tipuri de structuri (unele aparținând perioadei ulterioare lagărului) – ruine industriale, diguri, bazine, halde imense de pământ etc. Pentru completarea datelor au fost culese informații de la oamenii locului, inclusiv de la un martor al perioadei de funcționare a lagărului.

Pe baza rezultatelor obținute se va stabili o strategie a IICCMER de cercetare și de valorificare mai amplă, în 2015, care să cuprindă nu doar fostul lagăr de la Galeșu și peisajul înconjurător, ci toate ruinele existente asociate Canalului Dunăre – Marea Neagră, un proiect care ilustrează exemplar definiția comunismului ca modernitate eșuată.

Cercetarea arheologică a beneficiat de un sprijin deosebit din partea stareței Mănăstirii Tuturor Sfinților Români, a Părintelui Ștefan, de la aceeași mănăstire, și a Parintelui Iustin Petre, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan Casian.

***

Despre IICCMER
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva și publica documente referitoare la memoria exilului românesc.