Bucureşti, 11 februarie 2014 – Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat astăzi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al Coloniei de muncă Cernavodă, cpt. (r) Florian Cormoş (87 de ani), pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității.

În urma investigațiilor desfășurate în ultimele luni, IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că, în perioada în care cpt. (r) Florian Cormoş a îndeplinit funcția de comandant al coloniei de muncă de la Cernavodă (20 decembrie 1952 – 17 aprilie 1953), acesta a săvârșit infracțiuni contra umanității în legătură cu persoanele internate administrativ și condamnații aflați în executarea pedepselor privative de libertate, fapte prevăzute și pedepsite de art. 439 alin. 1 lit. j din Codul Penal. Cormoș a impus un regim de detenţie inuman pentru deţinuţi, regim care depășea ca duritate limitele impuse de regulamentul de organizare şi funcționare a Direcției Generale a Penitenciarelor.

Prin măsurile aplicate în calitatea sa de comandant al coloniei, cpt. (r) Florian Cormoș a impus un regim de viață și de muncă bazat pe restrângerea drepturilor condamnaților și internaților administrativi. Măsurile represive aplicate de cpt. (r) Cormoș au dus în final la decesul unui număr impresionant de deţinuţi, în timp ce numărul inapților pentru muncă a crescut simțitor. Bătăile până la spitalizare, încarcerarea pe perioade lungi doar în cămașă și lenjerie, obligarea inapților să muncească, înfometarea, munca fără oprire pentru 24 de ore, munca pe șantier pe timp de ger în îmbrăcăminte sumară au condus la o rată a mortalității de aproximativ 30 de decese lunar, precum și la creșterea numărului de inapți de muncă la 400 de persoane din totalul de 2500 de deținuți.

Regimul de detenţie aplicat în cadrul coloniei de muncă Cernavodă poate fi calificat drept unul de exterminare prin raportare la condiţiile inumane la care erau supuse persoanele deținute. Conform certificatelor oficiale de deces sau documentelor care atestă decesul deţinuţilor, identificate de către experţii IICCMER în arhiva primăriei Cernavodă, arhiva CNSAS sau arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor, în numai patru luni, între 20.12.1952 și 17.04.1953, perioadă în care cpt. (r) Florian Cormoș a îndeplinit funcţia de comandant al Coloniei de muncă Cernavodă-Columbia, aici au decedat cel puţin 115 deţinuţi, pentru o serie dintre decese existând probe ale suprimării vieții în mod direct.

Precizăm că din cele 115 cazuri de deces, luna cu cele mai multe decese a fost martie 1953, când şi-au pierdut viaţa nu mai puţin de 37 de deţinuţi. Aproximativ 29% dintre decese au fost înregistrate la grupa de vârstă 40-49 de ani, iar media de vărstă a tuturor celor decedaţi a fost de 42.8 ani. Din totalul deceselor înregistrate, cel mai tânăr decedat avea 20 de ani, iar cel mai în vârstă 66 de ani.

Faptul că la Cernavodă era organizat un adevărat lagăr de exterminare este confirmat și de cauzele morţii deținuților. Cercetătorii IICCMER au studiat actele de moarte şi alte documente aparținând celor 115 deţinuţi, pentru perioada de referință, și au constatat că aspectele consemnate se coroborează cu toate condițiile de existență menționate în documentele identificate în arhive ca și cauze ale deceselor frecvente la Cernavodă. O inventariere a deceselor, așa cum reiese din probatoriul administrat în prezenta speță, arată că acestea au fost determinate de distrofie grad III, asociată sau nu cu alte afecțiuni (49 de cazuri, respectiv 42%), sindrom carențial (41 de cazuri, respectiv 35%), bronchopneumonie (5 cazuri), boli de inimă (4 cazuri) și restul provocate de alte cauze (TBC, ocluzie intestinală, glomerulonefrită difuză acută bilaterală, nefroză, anemie, congestie pulmonară, cangrenă, dublă leziune, fracturi, edem pulmonar acut, embolie cerebrală, hepatită epidemică, urenie și îngheț).

Pornind de la dovezile administrate în cauză, Institutul conchide că, în intervalul 20.12.1952 – 17.04.1953, cpt. (r) Florian Cormoș se face vinovat din punct de vedere penal în mod direct de decesul a cel puțin 115 deținuți identificați până în prezent, urmare a regimului dur de detenție care a presupus: condiții carcerale mizerabile și inumane; rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci și aglomerarea excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor și a asistenței medicale sau refuzul de a acorda asistență medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament; condițiile de muncă foarte grele la care erau supuși toți deținuții, indiferent dacă erau inapți sau bolnavi. Deținuții nu erau echipați corespunzător pentru muncile efectuate, deși erau obligați să suporte condiții meteorologice extreme; scoaterea la muncă a celor ce sufereau de epilepsie; obligarea deținuților de a depăși norma de muncă și pedepsele crunte primite pentru nesupunere. Între pedepsele aplicate se numără: izolarea (carcera) pe timp de iarnă a deţinuţilor, îmbrăcaţi sumar; bătăi cu pumnii, cazmaua, lopata, cureaua de la ventilatorul tractoarelor, pedepsirea unor deţinuţi de a sta cu picioarele în apa îngheţată, legarea unor deţinuţi de mâini şi ţinerea lor în timpul iernii în zăpadă şi carcere, dezbrăcaţi, folosirea unor instalaţii electrice pentru electrocutarea unor deţinuţi, alergarea cu cai a deţinuţilor, călcarea lor cu copitele, precum şi dezbrăcarea şi tăvălirea lor prin mărăcini, asasinarea prin împuşcare şi profanarea cadavrelor deţinuţilor.

Regimul de teroare impus de Cormoș reiese inclusiv din documentele unei anchete demarate de autoritățile comuniste în ianuarie 1953 împotriva sa, cuprinzând referate, constatări și mărturii ale deținuților, precum și dintr-o anchetă desfăşurată de Comisia de partid în anul 1968.

Probele referitoare la activitatea cpt. (r) Florian Cormoș, adminstrate de IICCMER și atașate denunțului transmis Parchetului, reprezintă documente de arhivă și mărturii. O serie de înscrisuri concludente au fost identificate de cercetătorii IICCMER în Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Arhivele Naţionale ale României – Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor și Arhiva Primăriei Cernavodă.

Investigația în cazul Cormoș a fost coordonată de Florin Soare, expert-cercetător, sub îndrumarea lui Dan Mihai Țălnaru, director general în cadrul IICCMER.

„În calitatea sa de comandant al Coloniei de muncă Cernavodă de pe traseul Canalului, Florian Cormoş a pus în aplicare, în mod direct şi cu intenţie, un regim de exterminare, cu scopul de a anihila fizic opozanții regimului sau pe cei considerați indezirabili din punct de vedere social. Acţionând pe cont propriu şi încălcând grav inclusiv reglementările vremii cu privire la condiţiile de detenţie şi muncă ale deţinuţilor, Florian Cormoş a instituit un regim de teroare căruia i-au căzut victime cel puţin 115 deţinuţi. Crimele, barbariile și atrocităţile pe care le-a comis în scurta perioadă în care a activat întrec astăzi orice imaginație, iar aceste acte sadice nu pot rămâne nepedepsite.” a precizat Andrei Muraru, președintele executiv al IICCMER.

*

În aprilie 2013, IICCMER a anunțat că a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiţie a dispus începerea urmăririi penale față de lt.-col. (r) Alexandru Vișinescu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de genocid, constând în aceea că în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sarat, a supus colectivitatea reprezentată de deținuții politici încarcerați în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acțiuni ce depășesc cadrul legal.

Pe 18 septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, col. (r) Ioan Ficior (85 de ani), pentru săvârșirea infracțiunii de genocid. Pe 24 octombrie 2013, Parchetul instanței supreme a anunțat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ioan Ficior sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, constând în aceea că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva categoriei deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava.

Pe 16 ianuarie a.c., IICCMER a făcut public rezultatul investigaţiilor în cazul lt.-maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013 şi suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcția de locțiitor pentru pază și regim (ianuarie 1954 – decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla (Formațiunea 0606).

Potrivit cadrului legal de funcționare, Institutul este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept. În perioada 2010-2012, aceste atribuții au fost suprimate printr-o decizie a Executivului, Guvernul redând Institutului, în iulie 2012, dreptul a efectua investigații și de a sesiza Parchetul.

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi; persoană de contact Adriana Niculescu, e-mail: adrianna.niculescu@gmail.com, tel. +40 21 316 7565.

***

Despre Florian Cormoş

S-a născut la 8 martie 1927 în satul Şişterea, comuna Cetariu, judeţul Bihor. A ocupat mai multe funcţii în aparatul represiv comunist. A fost repartizat la Centrul de Triere Ghencea – Bucureşti (6 martie-16 iun. 1950), şef de Birou Producţie la Unitatea de Muncă nr. 1 Capul Midia (iunie 1950-20 octombrie 1950), locţiitor comandant pentru spate la Columbia – Cernavodă (20 octombrie 1950-1 noiembrie 1951), comandant la Colonia de Muncă Km. 8 Saligny (1 noiembrie 1951-15 martie 1952), locţiitor comandant la Colonia de Muncă Culmea (15 martie–17 decembrie 1952), comandant la Colonia de muncă Columbia – Cernavodă (20 decembrie 1952-17 aprilie 1953). De asemenea, a fost şeful Biroului Administrativ Gospodăresc al Coloniei de Muncă Poarta Albă (15 octombrie 1953-2 martie 1954). În contextul decesului lui I.V.Stalin, autoritățile comuniste au căutat să demonstreze că există voință politică pentru a sancționa abuzurile din sistemul carceral. Astfel, Florian Cormoş a fost anchetat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru unele fapte (pedeapsă comutată ulterior), fiind însă eliberat trei ani mai târziu, în 1957. Din documentele identificate de experții IICCMER în arhive, nu reiese cu claritate care sunt faptele care i-au fost reținute în sarcină și dacă a răspuns penal pentru acestea. Cormoș a ocupat ulterior funcţia de ofiţer de serviciu prim între august 1957 şi august 1960 şi ofiţer cu pregătirea de luptă şi serviciu între august şi iulie 1967 la penitenciarul Cluj Tribunal, fiind mutat din august 1967 pe aceeaşi funcţie la penitenciarul Oradea. Din 1972 s-a angajat ca muncitor cantaragiu la Antrepozitul frigorific Baciu din Cluj-Napoca.

Despre colonia de muncă Cernavodă-Columbia

Conform Dicţionarului Penitenciarelor editat de IICCR (devenit ulterior IICCMER), lagărul de muncă de la Cernavodă, cunoscut și sub numele de Columbia, a fost primul șantier deschis pentru lucrările la Canalul Dunăre – Marea Neagră din perioada 1949-1953.

La Cernavodă se regăseau deținuți internați administrativ și condamnați aflați în executarea pedepselor privative de libertate. Numărul de deținuți varia între 1.200 și 8.000. În 1952-1953, efectivul ajunsese la 2.500 de deținuți, majoritatea de drept comun.

Conducerea coloniei era asigurată de un comandant, un adjunct și un ofițer operativ, care ocupa locul al doilea în ierarhie și se ocupa de activitatea informativă. Colonia era compusă dintr-un număr de aproximativ 16 barăci, dispuse pe trei sau patru rânduri, câte trei sau patru pe un rând. Munca în lagăr consta în excavarea nisipului, încărcarea lui pe șlepuri, decopertarea terenului pentru exploatarea rocilor, încărcarea vagoanelor sau șlepurilor cu roci sparte, mutarea liniei ferate Cernavodă – Saligny de pe amplasamentul Canalului, construirea de barăci și alte clădiri. Norma de muncă era de trei metri cubi de pământ excavat per deținut pe zi, iar pentru cei care lucrau la vagoane, șapte metri cubi de pământ încărcat și descărcat per deținut pe zi. Programul de muncă era aproape continuu, nefiind scutiți decât cei inapți de muncă din cauza unor fracturi deschise sau a febrei mari, iar acestora li se dădea hrană foarte puțină.

Astăzi, pe locul fostei colonii se găsește cartierul Columbia din orașul Cernavodă. Nu există niciun indiciu care să amintească de existența lagărului de muncă din anii ‘50.

***

Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este un organism guvernamental care studiază, documentează și susţine conștientizarea publică a istoriei comunismului în România prin proiecte de cercetare, educaţionale, editoriale și muzeale. Activitatea IICCMER analizează natura, scopul şi efectele totalitarismului din România în perioada 1945-1989, dar şi memoria acestui regim în exilul românesc şi în perioada postcomunistă.

Institutul coordonează câteva proiecte unice în ţară în acest domeniu, cum ar fi: șantiere arheologice de descoperire a victimelor Securităţii; Muzeul Memorial Râmnicu Sărat – fost penitenciar pentru deţinuţi politici; singura Universitate internaţională de Vară din România pentru studierea istoriei comunismului; primul manual de istorie a comunismului, Fototeca – cea mai mare bază de date online gratuită cu fotografii din timpul comunismului; primul master academic dedicat studiului istoriei comunismului; arhiva exilului românesc; proiecte mediatice de filme documentare.

IICCMER a devenit în timp un centru prestigios de cercetare la nivel european, prin intermediul căruia România își explorează, conștientizează și asumă trecutul comunist, își clarifică rolul în istoria europeană a secolului XX și promovează valorile democraţiei în societatea modernă.

Mai multe detalii despre activitatea IICCMER sunt disponibile https://www.iiccmer.ro sau pe pagina de Facebook:

https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului