Printre numeroasele demersuri de a-i trage la răspundere pe cei care s-au făcut vinovați de moartea lui Gheorghe Ursu amintim și memoriul IICCMER din 22 februarie 2011 adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală și Criminalistică. În acest memoriu au fost prezentate o serie de informaţii şi documente privind persecuţiile pe motive politice, cercetarea abuzivă, represiunea nedreaptă şi supunerea la rele tratamente în cazul Gheorghe Ursu. La 8 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul București, instituția la care a ajuns în final memoriul IICCMER, a dispus, în cazul celor menționați ca fiind posibili vinovați de uciderea inginerului Gheorghe Ursu și care nu au fost până la acea dată condamnați, „neînceperea urmăririi penale”, fiind invocată împlinirea termenului de prescripție.
Născut la 1 iulie 1926 în Soroca, fiul lui Vasile şi Margareta, inginer proiectant la Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Sistematizare, Locuinţe şi Gospodărie Comunală din Bucureşti, Gheorghe Ursu a fost urmărit sistematic de Securitate. Împotriva sa au fost luate măsuri represive dintre cele mai drastice: arestări, percheziţii şi confiscări de bunuri (publicaţii, manuscrise etc.), cercetări abuzive, supunerea la rele tratamente etc. Toate acestea sunt probate inclusiv de documentele oficiale întocmite de instituţiile de represiune politică ale statului comunist. Gheorghe Ursu a decedat la 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost transferat din arestul Direcţiei de Cercetări Penale a Inspectoratului General al Miliţiei.
Cazul inginerului Gheorghe Ursu a devenit foarte cunoscut după 1990, datorită familiei acestuia, care a făcut numeroase demersuri pentru a-i aduce în fața instanței pe cei care se făceau vinovați de moartea sa. Andrei Ursu a încercat şi deschiderea unui dosar pe numele lui Pîrvulescu privind infracțiunea de crime împotriva umanităţii, magistraţii refuzând această încadrare juridică.
La două decenii și jumătate de la căderea comunismului, IICCMER susține în continuare, în conformitate cu misiunea sa legală, necesitatea asumării istoriei recente, inclusiv a crimelor comise, și aducerea în fața Justiției a celor care se fac vinovați de acestea.