Programul de ucidere sistematică a copiilor din Căminele-spital ale regimului Ceaușescu

 

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a susținut astăzi, 12 decembrie, o Conferință de presă în care a prezentat investigațiile privind decesul a 436 de minori aflați în Căminul-spital Plătărești, în perioada regimului comunist.  Totodată, IICCMER anunță că a depus în cursul zilei de astăzi un  Denunţ la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane și degradante aplicate minorilor internați în Căminul-spital nr. 4 Plătărești.

În cadrul Conferinței de presă au fost prezenți Prof.univ.dr Florin – Daniel Șandru, Președintele executiv al IICCMER, Dr. Florin S. Soare, expertul IICCMER care a coordonat investigația din Căminul-spital Plătărești, Dr. Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga’’ al Academiei Române și Doctor Mihai Bran, Medic primar psihiatru (Spitalul Clinic Colțea).

 

În perioada februarie 1978 – iunie 1991, în Secția de minori a Căminului Spital Plătăreşti au fost internați un număr de 881 de minori. Conform actelor de deces, 436 de minori au decedat în timpul internării, iar 38 au decedat la scurt timp de la părăsirea Căminului.

 

Căminul-spital nr. 4 Plătăreşti, aflat la aproximativ 20 km de Bucureşti a fost înfiinţat în 1952, în incinta Mănăstirii din Plătărești, practic în chiliile mănăstirii și era destinat persoanelor adulte cu afecţiuni neuropsihiatrice cronice. Pentru că la nivelul municipiului București, în anii 70, nu exista o unitate de profil pentru minorii cu deficiențe, se ia decizia înființării unei secții speciale, într-o clădire nouă, special construită, care ținea administrativ de spital. Această secție de minori a funcționat între februarie 1978 și iunie 1991.

Comparativ cu investigațiile anterioare desfășurate de IICCMER pentru celelalte Cămine-spital care au existat pe teritoriul României în perioada regimului ilegitim și criminal comunist, în această investigație, IICCMER a solicitat medicilor un raport de analiză medicală a cazurilor din Căminul- spital nr. 4 Plătărești, pentru a demonstra, în fapt, că nu toți pacienții internați în Secție erau irecuperabili, cum, de asemenea, ridică suspiciuni durata de spitalizare scăzută și rata crescută a mortalității pentru un camin-spital în care sunt internați pacienți cu patologie cronică. La redactarea raportului au contribuit: Doctor Florin Scărlătescu, Medic primar neurolog (Spitalul de Urgență Floreasca) și Doctor Mihai Bran, Medic primar psihiatru (Spitalul Clinic Colțea).

 

Totodată, IICCMER a anunțat în cadrul Conferinței de presă că în cursul zilei de astăzi a depus un Denunţ la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, denunț ce conţine un număr de peste 1500 de file, probe privind organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane și degradante aplicate minorilor internați în Căminul-spital nr. 4 Plătărești care au dus nemijlocit la decesul a 436 dintre ei, jumătate dintre cei internaţi şi și la provocarea de suferințe inimaginabile unui număr cel puțin la fel de mare de minori care au supraviețuit aceluiași regim.

Prezentul demers judiciar are la bază prevederile HG nr. 1372/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea IICCMER, care fixează scopurile și atribuțiile acestei instituții. Astfel, la art. 2 lit. e din HG nr. 1372/2009 se arată că printre scopurile înființării IICCMER se numără și investigarea științifică și identificarea crimelor, abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum și sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situații de încălcare a legii.

 

Scurt fragment din declarația de presă susținută de Prof.univ.dr. Florin – Daniel Șandru, Președintele executiv al IICCMER: ,,Fac un apel la procurori să  conexeze aceste dosare, pentru că avem de-a face cu un tipar, avem de a face în mod clar cu un program de exterminare. (…) Îi rog să se raporteze, cel puţin la acest nou denunţ, aşa cum merită, cu celeritate, încât, în cel mai scurt timp, cei responsabili să fi aduşi în faţa Justiţiei. Societatea românească nu mai poate purta şi această povară istorică după sine. Sunt deja prea multe: represiunea în anii ’50 – ’60, torţionarii, represiunea din anii ’70 – ’80, (…) Dosarul Revoluţiei, Dosarul Mineriadei. Astea, toate, în condiţiile în care avem o tendinţă nostalgică, bazată pe ignoranţă şi pe minciuni, în creştere, după epoca Ceauşescu, după epoca în care eram, vezi Doamne, suverani şi independenţi. Comunismul a fost condamnat formal în România, ca regim ilegitim şi criminal. Nu mai putem continua să discutăm în termeni abstracţi despre un „sistem”, pentru că în spatele acestui sistem au stat oameni, cu nume şi prenume. Procurorii îi au acum în acest dosar. Îi rugăm să treacă la treabă”

 

Scurt fragment din declarația de presă susținută de Dr. Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga’’ al Academiei Române: ,,Tratamentul administrat copiilor considerați „irecuperabili” din Căminele-spital a fost și el subscris politicii productiviste a regimului, care favoriza investițiile ce puteau aduce venituri, de preferință în valută, și de reducere uneori până aproape de zero a cheltuielilor fără impact economic. Copiii în cauză, prin faptul că purtau eticheta de „irecuperabili”, ceea ce însemna că urmau să necesite asistență pe termen foarte lung sau chiar pe tot parcursul vieții, fără a discuta despre temeinicia medicală a încadrării lor într-o astfel de categorie, reprezentau pentru statul român de la acea vreme o cheltuială inutilă, având în vedere că cei mai mulți dintre ei erau considerați incapabili să îndeplinească cândva o muncă utilă din punct de vedere social. Pornind de la această situație, statul român comunist era deplin interesat în scăderea numerică a acestei categorii, prin orice mijloace, dar în principal prin tolerarea și încurajarea efectelor pe care le producea asupra acestor copii privarea sistematică de resurse și personal de specialitate. Mai mult, plasarea acestor Cămine-spital sub autoritatea Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale urmărea două efecte majore. Primul, scoaterea acestor instituții de sub incidența legilor și regulamentelor specifice instituțiilor medicale, care prevedeau repercusiuni legale clare. Al doilea, ascunderea cifrelor mortalității din Căminele-spital. Personal nu am întâlnit până acum în niciunul dintre rapoartele de bilanț ale Ministerului Muncii date despre mortalitatea instituțiilor de asistență socială din subordinea sa, iar Ministerul Sănătății nu o consemna fiind în afara autorității sale’’.

 

Scurt fragment din declarația de presă susținută de expertul IICCMER Dr. Florin S. Soare: ,,Căminul spital nr. 4 și-a început activitate încă din anul 1952 şi deservea persoane adulte cu afecţiuni neuropsihice. În 1978  s-a înființat o secţie pentru minori, într-o clădire nou construită, ce urma să-i adăpostească pe minorii cu deficienţe considerate nerecuperabile din Municipiul Bucureşti. Plătăreşti întruneşte toate condiţiile unui loc special conceput pentru eliminarea fizică a celor vulnerabili și considerați inutili. Căminul era plasat într-o localitate izolată, unde sute de minori au fost ţinuţi în condiţii insalubre, subnutriţi, subdezvoltaţi, bătuţi, legaţi, tranchilizaţi și unde mai mult de jumătate dintre ei şi-au găsit sfârşitul.  Pornind de la rata incredibil de mare a mortalității şi a cauzelor acesteia, care într-o proporție covârșitoare erau legate de condițiile existente, se poate avansa ipoteza existenţei unui regim de exterminare a minorilor internați la Plătăreşti. Oficial, rolul acestei instituţii era acela „de a asigura minorilor internați, în condițiile legale în vigoare, cazare, întreținere completă, condiții de îngrijire și tratament medical, corespunzător menținerii sau ameliorării sănătății, urmărind formarea deprinderilor de autoservire’’. Probele ataşate denunţului depus astăzi demonstrează că aceste scopuri nu au fost atinse și mai mult, condiţiile de trai deficitare (legate încălzire, alimentaţie, igienă, asistenţă medicală etc.) au contribuit nemijlocit la rata foarte mare a deceselor’’.

 

Scurt fragment din declarația de presă susținută de Doctor Mihai Bran, Medic primar psihiatru (Spitalul Clinic Colțea): ,,Susținem faptul că pe lângă suportul medical, nevoile de bază pentru îngrijire precum și terapiile specifice ar fi trebuit să fie asigurate în centre precum căminul spital Plataresti. Pentru a compara ratele de supraviețuire din Căminul spital Plătărești cu date din literatura de specialitate se poate consulta articolul din The New England Journal of Medicine (1990) care analizează datele a 99543 de persoane cu dizabilitati în intervalul 1984-1987 din California. Conform datelor din acest studiu speranța de viață a acestui tip de pacienți se corelează cu gradul de mobilitate/imobilitate. Tot acest studiu relevă faptul ca în cazul persoanelor  cu retard mental sever, principala cauza de mortalitate este reprezentată de afecțiunile respiratorii și în special de pneumonie’’.

 

Materiale descărcabile:

Grafice mortalitate Plataresti
Mărturii despre condiţiile de viaţă de la Plătătreşti
Sinteză investigatii cămine

 

Vă stau la dispoziție pentru orice alte informații!

Didona Goanță – Coordonator Comunicare IICCMER 

0743689046