COMUNICAT DE PRESĂ
Evenimentele din ultima perioadă atestă faptul că România se află sub atacul concertat al forțelor autoritariste. Scopul acestui atac este deturnarea țării de la traseul său istoric și plasarea sa în orbita puterilor dictatoriale, așa cum este Federația Rusă.
României i se propune astăzi un model societal abracadabrant și imposibil de aplicat, cu o economie autosuficientă care în realitate nu poate funcționa, precum și un “lider” ale cărui opinii sunt imposibil de conciliat cu orientarea politică și civilizațională a României.
Încă din primele momente ale existenței sale, proiectul național românesc a fost inseparabil de ideea democratică, de dezideratul libertății și de necesitatea modernizării continue. România nu se poate întoarce într-un trecut mitologic și mitologizat, care în fapt nu a existat niciodată și nici nu poate evolua ruptă de realitățile și provocările lumii contemporane. România este parte a lumii occidentale și este normal să împărtășească beneficiile și să înfrunte pericolele comune. Promisiunile cu privire la o Românie neutră, autarhică și prosperă, în afara Occidentului nu sunt decât minciuni periculoase.
România nu poate fi „salvată” prin subminarea democrației, dar ea poate fi foarte repede ruinată și aruncată la marginea civilizației.
Deși pericolul nu a trecut, suntem datori să reflectăm toți cu privire la cauzele profunde ale acestui eșec. Identificarea cauzelor nu poate fi decât primul pas. Mai important este să ne angajăm într-un efort comun de combatere a tot ceea ce a dus la asemenea manifestări în viața publică românească. În anii care au trecut, în repetate rânduri, IICCMER a informat opinia publică și decidenții politici cu privire la pericolele subminării fundamentelor democratice ale societății, prin expedierea politicilor memoriei la coada listei de priorități a statului român sau prin îmbrăcarea acestora într-un formalism adeseori patriotard și deloc în acord cu profilul unei veritabile națiuni civice a cărei principală valoare să fie patriotismul lucid de tip european.
În pofida parcimoniei resurselor umane și financiare pe care le-a avut la dispoziție, IICCMER a reușit să pună pe agenda publică o serie de obiective care țin de memoria istorică și consolidarea democrației.
Internaționalizarea problemei programului de exterminare a copiilor considerați “irecuperabili” de către regimul Ceaușescu, în pofida susținerii limitate pe care am primit-o din partea sistemului de justiție, este cu siguranță o reușită a Institutului. Încă nu s-a făcut pe deplin lumină, încă nu știm toți responsabilii și nici măcar numărul exact al copiilor uciși în căminele-spital românești din anii ’80, dar știm cu certitudine că acest program a existat.
Putem considera un succes moral și introducerea obiectului de studiu „Istoria comunismului din România” ca obligatoriu în programa studiilor liceale. Participarea experților IICCMER la realizarea proiectului programei analitice a făcut ca prioritățile noastre instituționale să se regăsească în profilul proiectat al viitorului manual. Școala de vară pentru studenții facultăților de științe sociale, pe care IICCMER o organizează anual la Râmnicu Sărat este și ea menită să cultive în rândul tinerilor deprinderile pentru înțelegerea și studiul totalitarismului comunist. Cel mai important obiectiv al Institutului este însă amenajarea Memorialului „Închisoarea Tăcerii” și a Centrului Educațional privind Comunismul în România de la Râmnicu-Sărat, singurul proiect memorial dedicat victimelor regimului totalitar comunist asumat de statul român, pentru care anul acesta s-a emis ordinul de începere a lucrărilor, care au debutat în urmă cu câteva luni. Loc al memoriei și al suferinței, în viziunea noastră, Memorialul „Închisoare Tăcerii” și Centrul Educațional privind Comunismul în România va fi, în același timp, o autentică școală a democrației pentru tinerele generații.
Toate aceste eforturi, care se adaugă altora făcute de oameni și instituții, cu și fără susținerea statului român, sunt însă în mod evident insuficiente.
România are nevoie de un program național de consolidare a fundamentelor democrației, care să trateze cauzele crizei de astăzi în profunzime. Necesitatea unei educații antitotalitare, a unor minime competențe istorice în rândul unor categorii profesionale menite să apere democrația și justiția nu mai poate fi ignorată. Nu mai poate fi trecută cu vederea nici slaba capacitate a societății românești, în ansamblul ei, de a contracara dezinformarea și propaganda ostile. Acum este mai clar ca oricând că acestea sunt amenințări la adresa securității naționale, pe care România este obligată să le trateze neîntârziat cu toată seriozitatea, alocând toate resursele umane și materiale necesare. În absența unei astfel de politici, riscăm deteriorarea rapidă a democrației în România și pierderea echilibrului social.
În consecință, IICCMER anunță faptul că inițiază elaborarea unei strategii de educație antitotalitară, în acord cu atribuțiile care decurg din fundamentele sale juridice. Programul va trata problema predării istoriei totalitarismelor în învățământul românesc, axându-se atât pe consolidarea competențelor critice în rândul elevilor, cât și pentru formarea unui corp de profesori și specialiști care să aplice nemijlocit măsurile concrete. O dimensiune importantă a acestui segment va fi dedicată dezinformării și propagandei, ale căror efecte trebuie combătute din stadiile formative timpurii. A doua direcție urmată va fi legată de asistența de specialitate acordată diverselor categorii profesionale din România, în special administrație și aparatul de justiție, astfel încât mizele concrete ale înțelegerii trecutului totalitar să fie mai bine percepute. A treia direcție va fi legată nemijlocit de combaterea propagandei și dezinformării cu substrat istoric în rândul societății românești. Absența unei politici coerente în domeniu a dus la propagarea necontrolată a mitologiei totalitare în România, la relativizarea importanței democrației și mai ales la o instalarea unei nostalgii totalitare colective, cu precădere în rândul generațiilor lipsite de experiența istorică directă. Astfel de fenomene nu constituie curente sau mode trecătoare. Ele sunt arme din arsenalul autocrațiilor de subminare a democrațiilor peste tot în lume și este clar că deocamdată România nu le poate face cu succes. A patra direcție a strategiei va fi consacrată elaborării unei politici naționale a memoriei istorice antitotalitare, care să trateze în mod egal totalitarismul de stânga, cât și pe acela de dreapta. Societatea românească are nevoie de muzee vii, moderne, de autentice școli ale democrației și ale gândirii critice, care sunt singura armă eficientă de apărare în fața diversiunilor propagandistice și informaționale ale celor care luptă împotriva libertăților individuale.
Necesitatea unei astfel de strategii este o urgență. De aceea, IICCMER anunță că a trecut la elaborarea acestui document, pe care intenționează să-l dea publicității la mijlocul lunii ianuarie a anului 2025. Solicităm pe această cale sprijinul tuturor instituțiilor interesate, în special Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, astfel încât să punem neîntârziat la dispoziția autorităților o solidă bază de discuții. Pentru a fi eficientă, strategia în cauză trebuie să plece de la premisa colaborării între diversele sisteme instituționale, astfel încât dimensiunea educațională, cea administrativă, cea tehnică și cea decizională să fie egal reprezentate și în deplin acord.
Absența unei astfel de strategii reprezintă un pericol la adresa democrației românești, iar aplicarea ei imediată este un imperativ. În pericol sunt toate realizările din ultimele decenii, care, în pofida neajunsurilor și a criticilor meritate, au transformat România într-o țară modernă, puternic ancorată în Occident.
Prof.univ.dr. Daniel Șandru
Președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc