Raportul 15889/2024 privind abuzurile asupra copiilor în instituții din Europa (poate fi vizualizat aici), întocmit de către Comisia pentru afaceri sociale, sănătate şi dezvoltare durabilă din cadrul APCE, raportor Pierre-Alain Fridez, menționează eforturile IICCMER de a documenta și de a investiga mecanismele, dar și responsabilii direcți pentru mortalitate galopantă din căminele-spital românești din anii ’80.

Raportul descrie organizarea sistemului căminelor-spital pentru copiii „nerecuperabili” din România comunistă a anilor ’80, constatând generalizarea relelor tratamente, absența asistenței medicale și preocuparea celor însărcinați cu îngrijirea și tratamentul de a reduce permanent resursele materiale și umane alocate, inclusiv prin administrarea unei medicații menite să ducă la imobilizarea pacienților, indiferent de consecințele medicale ale acestei stări.  În Raport se arată că „pe baza investigațiilor referitoare la patru dintre aceste instituții, IICCMER a inițiat două plângeri penale privind tratamentul inuman aplicat copiilor și moartea ulterioară a 2.207 dintre aceștia” și că „o decizie a fost luată numai în ceea ce privește una dintre instituții: Procurorul General a întrerupt investigația, citând lipsa de dovezi cu privire la tratamentul inuman și degradant aplicat copiilor”. Raportul mai APCE opinează că „decizia Procurorului General continuă să ilustreze reticența României de a recunoaște crimele comise împotriva copiilor instituționalizați pe durata regimului comunist, chiar și în fața dovezilor tot mai convingătoare descoperite de organele competente. Această lipsă de recunoaștere se concretizează în inexistența unei scuze formale, reparații sau compensații pentru victime, o situație care trebuie remediată.”

Menit să contribuie la recunoașterea oficială a victimelor de către statele membre ale APCE, Raportul tratează problema abuzurilor comise asupra copiilor în Europa, urmând să propună guvernelor și parlamentelor naționale un set de măsuri compensatorii. Principala recomandare a Raportului este aceea că victimelor trebuie să li se acorde despăgubiri, indiferent de vârsta lor, de abuzul la care au fost supuse – violență fizică, sexuală sau psihologică – și fără nicio limită de timp, iar valoarea despăgubirii acordate trebuie să fie substanțială și proporțională cu prejudiciul și suferința cauzate.

Potrivit evaluărilor IICCMER, care se bazează pe investigațiile întreprinse la căminele-spital din Chighid, Sighetul-Marmației, Păstăveni, Siret și Plătărești, în unele dintre acestea rata mortalității ajungând la peste 80 de procente din totalitatea pacienților internați, în cele 24 de astfel de cămine-spital, care au funcționat în România în timpul regimului Ceaușescu, au murit cca. 15 000 de copii. Prin numărul celor decedați, existența unui sistem instituționalizat de facilitare a unei rate înalte de mortalitate în rândul pacienților acestor instituții și absența oricăror măsuri menite să ducă la pedepsirea celor responsabili și îmbunătățirea condițiilor de viață și tratament, situația căminelor-spital din România anilor ’80 are toate trăsăturile unui autentic program de exterminare a acestei categorii.

Reamintim faptul că reprezentanții IICCMER s-au întâlnit în data de 4 septembrie 2023 cu delegația APCE, condusă de Pierre-Alain Fridez, aflat în vizită în România pentru documentare, în vederea realizării raportului cu tema „Recunoașterea, compensarea şi prevenirea abuzurilor asupra copiilor din Europa”. În cadrul acestei vizite, Pierre-Alain Fridez şi Guillaume Parent, secretar al Comisiei pentru afaceri sociale, au vizitat şi clădirea fostului Cămin spital nr. 4 Platareşti, instituţie în care au decedat în intervalul 1978-1991 cel puţin 436 de minori în condiţii inimaginabile, abuzuri care au făcut obiectul unui denunţ în data de 12.12.2023.