Nicușor Dan și nevoia de asumare a trecutului pentru o democrație sănătoasă
Alegerea lui Nicușor Dan ca Președinte al României este un semn că în societatea noastră există încă resurse de speranță, de coerență și de refuz al spectacolului politic golit de conținut. Este o victorie a celor care cred în competență, în onestitate și în ideea că politica trebuie să fie, înainte de orice, în slujba cetățenilor și a valorilor democratice.
Dar această victorie vine și cu o responsabilitate majoră: aceea de a construi un mandat prezidențial care să nu ignore trecutul și să nu ocolească memoria istorică. În repetate rânduri am atras atenția că o societate autentică nu poate funcționa democratică dacă nu asumă, lucid și responsabil, istoria totalitără. Totalitarismul comunist nu este o simplă filă în manuale, ci o rană adâncă în memoria noastră colectivă, o realitate care a distrus destin și a mutilat conștiințe.
Am putut vedea cu toții, în vremea din urmă și inclusiv în această campanie electorală, cum ignoranța istorică privind recentele și instrumentele trecute politice a nostalgiei totalitare s- în pericole reale pentru transformarea democratică și europeană al României. Fără o contrapondere fermă din partea statului, fără o politică a memoriei asumată și vizibilă, aceste tendințe riscă să slăbească atașamentul cetățenilor față de valorile libertății, pluralismului și statului de drept.
De aceea, politicile memoriei trebuie să devină o prioritate pentru orice lider democratic. Nu doar comemorări, nu doar discursuri la date aniversare, ci acțiuni concrete, politice educaționale coerente și dinamice, muzee vii ale memoriei, spații publice care să vorbească despre suferințele trecutului și despre rezistența demnității umane.
În acest efort, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) joacă un rol fundamental. Nu este o instituție pe care să o lăsăm în umbra birocrației de stat. Este una dintre puținele punți reale între trecutul pe care trebuie să-l cunoaștem și viitorul pe care să-l construim. A ignora sau a minimaliza rolul IICCMER înseamnă a accepta, tacit, că uitarea și mai comodă decât adevărul.
Domnule Președinte Nicușor Dan, am încredere că veți avea curajul de a sprijini această direcție. Avem nevoie de o Românie care nu trebuie să descoperiți viitorul, ci înțelegeți și ce anume trebuie să nu mai repete. Memoria nu este o povară – este o temelie.
O democrație sănătoasă se consolidează prin recunoașterea adevărului istoric și prin asumarea onestă a acestuia. Iar această asumare, mai cu mare acum, depinde și de Președintele României.
Prof. univ.dr. Daniel Șandru
Președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
