Bucureşti, 22 mai 2015. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat în perioada 18-21 mai 2015 un workshop internaţional menit să adune şi să analizeze argumentele în favoarea înfiinţării Muzeului Comunismului din România (MCR) la Bucureşti.
Experţi din Marea Britanie, Letonia, Germania, Polonia, Slovenia şi România au dezbătut pe marginea formulelor memoriale şi muzeale aplicate în ţările care au trecut prin experimentul comunist. Dincolo de comparaţii, diversitatea abordărilor a scos în evidenţă necesitatea identificării unui specific local al istoriei. Concret, viitorul MCR trebuie să ţină cont de modul cum fenomenul mai larg al ideologiei totalitare, răspândit pe mai multe continente, s-a întrupat, a luat în stăpânire societatea românească, cutumele, comunicarea şi emoţiile acesteia.
Apoi, discuţiile au oferit un spaţiu larg întrebării „Ce nu trebuie să lipsească?”, o interogaţie menită să facă un minim inventar al memoriilor polifone, dar uneori şi concurente, legate de o perioadă de traumă colectivă şi individuală deopotrivă. Dincolo de decizia politico-administrativă care stă la baza realizării MCR, vom fi nevoiţi să parcurgem etapele negocierii datelor şi artefactelor chemate să ilustreze perioada. Mediul academic, societatea civilă în ansamblu – cea care a făcut paşi importanţi în direcţia unei culturi a memoriei prin muzeele, memorialele sau centrele de studii de la Sighet, Piteşti, Aiud, Botoşani etc. – şi instituţiile statului vor trece printr-un necesar examen de conştiinţă şi de profesionalism.
O altă temă centrală: Cui se adresează MCR? Problematica publicului-ţintă, ca să folosim o expresie curentă, este vitală pentru relevanţa şi durata în timp a oricărei iniţiative care trăieşte, încă din faza de proiect, din legământul dintre realizatori şi beneficiari. Or, MCR se adresează tuturor grupelor de vârstă şi cultură, din ţară şi străinătate, indiferent de opţiunile politice. Cu cât este mai consistent potenţialul public, cu atât mai dificilă se va dovedi abordarea specifică, oferta muzeului. În afară de muzeografi, este nevoie de pedagogi.
În fine, nu se poate neglija o întrebare la fel de importantă: Cum prezinţi istoria comunismului având în ţesătura ei, inevitabil, crima şi exaltarea, entuziasmul şi manipularea, represiunea şi emanciparea, patriotismul şi demagogia, oroarea şi banalitatea? Răspunsurile experţilor au fost vii şi i-au provocat pe colegii români la replici pe măsură. Una peste alta, MCR se impune – la 25 de ani de la căderea dictaturii, şi aici există deja un consens solid – drept un obligatoriu pas către igiena publică. Motiv de a vedea în MCR, cum s-a exprimat un participant, „mai puţin un produs, ci mai curând un proces”.
***
Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.
