Cenzura ceaușistă în cinematografie ajungea în rare cazuri să interzică difuzarea unui film. Costurile mari care implicau producția cinematografică explică de ce culturnicii regimului preferau să intervină din timp în remedierea eventualelor devieri pe care regizorul și le-ar fi permis de la textul scenaristic aprobat de forurile ideologice. Decidenții politici intervin activ în procesul artistic al producției cinematografice cu precădere prin intermediul ședințelor de vizionare. În acest sens, Drumeț în calea lupilor este caracteristic pentru mania ședințelor de vizionare în prezența responsabililor politici cu cinematografia, ce aveau efecte directe asupra textului vizual, prin multiplele intervenții și modificări impuse. Regizorul Constantin Vaeni pretinde că i s-au cerut în total peste 40 de tăieturi de film.
Subiectului filmului este cel al asasinării savantului Nicolae Iorga de către un comando legionar în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940. În joc era o miză cu o importanță uriașă pentru regim, anume recuperarea și utilizarea prestigiului marelui istoric în scop propagandistic de către național‑comunismul lui Ceauşescu. Pentru aceasta, cei doi scriitori desemnați cu redactarea scenariului, Nicolae Dragoş (prim redactor‑șef adjunct al ziarului Scânteia) şi Mihai Stoian (autorul cărții „Moartea unui savant: Nicolae Iorga” care stă la baza scenariului), au trebuit să realizeze o adevărată acrobație doctrinară pentru a‑l concilia pe tradiționalistul savant cu pozițiile „progresiste, democratice și antifasciste” ale regimului. În film, ideile de politică externă ale lui Iorga exprimate în cadrul prelegerilor deschise de la catedra Facultății de Istorie se întâlnesc în mod bizar cu principalele direcții discursive ceaușiste de politică internațională: suveranitatea, neamestecul în treburile interne ale altor state, nealinierea, chiar și o trimitere stângaci camuflată la respingerea comuniștilor români la planul Valev care prevedea specializarea agricolă a României în cadrul blocului de state est-europene subordonate după război Moscovei. Astfel, personajul istoricului român interpretat extrem de veridic de actorul Valentin Teodosiu la doar jumătatea vârstei pe care o avea Nicolae Iorga în fatidicul an 1940, se exprimă în termenii următori despre relația României cu Reich-ul german, formulare prin care se întrevăd criticile la adresa rolului pe care URSS-ul ar fi dorit să-l atribuie noului regim de „democrație populară” de la București:
Sacra formulă e simplă: ești un popor mai mititel, de agricultură inferioară, te închini unui stat mare care fabrică mașini, dar căruia, ce să-i faci, îi e foame. Și cum nu-și poate astâmpăra foamea la el acasă, din acel moment faci parte din spațiul lui vital. De unde nu mai ai voie să ieși. Orice convenție de vânzare a produselor tale agricole, ca și înființarea de noi industrii, îți vor cu desăvârșire interzise.
De altfel, Vaeni a admis mai târziu indirect că intenția propagandistică era de a se face o paralelă între Iorga și Ceaușescu. Potrivit propriei sale mărturisiri, regizorul a reușit să fenteze de câteva ori vigilența puternicilor săi cenzori și să dejoace planurile acestora. La un moment dat s-a decis filmarea unei scene de la penitenciarul Jilava, cu tânărul Ceaușescu încarcerat. Deși filmul mergea pe firul liniar al asasinatului lui Iorga, iar scena impusă nu cadra cinematografic, Vaeni a fost nevoit să filmeze, însă a recurs la un tertip pentru a reuși să scape de ea, filmând-o intenționat atât de prost încât a căzut la montaj.
Cu o structură narativă de thriller politic, scenariul reunește atât personaje fictive, precum Mihai Vioreanu (George Alexandru), agentul Siguranței infiltrat în mișcarea legionară, cât și personaje reale, printre care regele Carol – interpretat pentru a doua oară în carieră de Gheorghe Șimonca, după rolul din Actorul și sălbaticii (1974, regia Manole Marcus) – și colonelul Alexandru Rioșanu (Ștefan Iordache), temutul subsecretar al Ministerului Afacerilor de Interne, responsabil cu înăbușirea rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Pentru prima oară în cinematografia ceaușistă sunt folosite filmări din Arhiva Națională de Filme de la jurământul de rege al principelui moștenitor Mihai din 6 septembrie 1940, cu detașamentele de legionari defilând prin fața Palatului Regal și arborând salutul fascist. Scenariștii sunt atenți la detaliile teatralismul politic al manifestațiilor legionare centrate pe cultul morților, recreând o asemenea scenă în care la sediul din Casa Verde, în lumina pâlpâitoare a zecilor de lumânări dispuse în cruce, sunt invocați martirii mișcării.
Însă filmul este semnificativ nu doar prin ceea ce arată, dar și prin ceea ce ocultează. Astfel, deși avem parte de scene cu execuțiile arbitrare ale legionarilor pe străzile Bucureștiului, nu se face nici un moment referire la victimele dintre evrei, ci doar la cele dintre activiștii comuniști. Este o altă manifestare a antisemitismului latent din regimul ceaușist, în care istoria națională era epurată de orice trimitere la contribuția românească în persecuția evreilor din timpul celui de-al doilea război mondial. O altă omisiune intenționată este cea la cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord către URSS, deși Nicolae Iorga din film face în mai multe rânduri referirea la cedarea Ardealului de Nord în favoarea Ungariei horthyste. Cu toată disidența ceaușistă în cadrul blocului comunist, conducerea de la București se abținea să readucă în atenția publică problema Basarabiei, un subiect extrem de delicat în relația cu Moscova.
După vizionări repetate, între care și cea din în vara anului 1989 de către Biroul Comisiei ideologice a CC al PCR, la care participă Constantin, Olteanu, Ion Coman, Suzana Gâdea, Mihai Gere, Ilie Ceauşescu şi Ghiţă Florea, cu toţii membri ai CC sau activişti de prim rang ai partidului, Drumeţ în calea lupilor primește într-un final aprobarea de difuzare, urmând să aibă premiera de gală la Cinema „Patria”, spre sfârşitul anului 1989. Evenimentele revoluţionare din însângeratul decembrie au făcut ca filmul, în varianta finală aprobată de oficialități, să nu mai fie proiectat. Destinul mai puţin obişnuit al filmului a avut un efect dramatic şi asupra unuia dintre actorii protagonişti, Dragoş Pâslaru, cel care l‑a interpretat electrizant pe Horia Sima, liderul Gărzii de Fier. Unul dintre animatorii activi ai fenomenului Pieţei Universităţii, talentatul actor a avut ghinionul să fie prins de mineri în iunie 1990, identificat după afişele filmului Drumeţ în calea lupilor şi considerat „legionar”. Bătut cu bestialitate, Dragoş Pâslaru trece ulterior printr‑o criză de conştiinţă spirituală ce‑l va determina să renunţe la actorie şi să opteze pentru haina monahală, destin îmbrățișat mai târziu și de actrița Mariana Buruiană, care a interpretat în film rolul Deliei, o studentă cu vederi progresiste și antifasciste.
Bogdan JITEA
Expert IICCMER