Foto: Regele Mihai si Regina Ana în exil/ Sursă: Hotnews

1940-1944/1945

Ca urmare a constituirii la 6 septembrie 1940 a dezastruoasei guvernări Ion Antonescu-Horia Sima, mai mulți diplomați români aflați în diferite capitale ale lumii, au rupt legătura cu guvernul oficial de la București. Este vorba, în special, de diplomați aflați în capitalele țărilor democratice, aliate tradițional ale României, cum ar fi:Anglia, S.U.A., Elveția etc. Exemplu cel mai cunoscut este cazul ambasadei României de la Londra, în care atât ministrul plenipotențiar al României, V. V. Tilea și consilierul său de presă, Ion Rațiu „au ales libertatea”, adică au rupt legăturile cu România oficială (devenită „stat national-legionar”după 14 septembrie 1940; pentru prima dată în istorie o mișcare politică își punea amprenta pe chiar denumirea statului român!), cerând azil politic în Marea Britanie sau în Statele Unite (Citta-Carol Davila, Brutus Coste) O parte a ambasadei din Londra, însă, de exemplu, Mircea Eliade, atașat cultural, va rămâne fidel noilor autorități de la București și vor primi posturi, după ruperea relațiilor diplomatice, în 1941, în alte țări cu care regimul de la București a avut legături (Mircea Eliade va ajunge la Lisabona, în decembrie 1941). Diplomații care au ales libertatea refuzau atât guvernarea de tip legionaro-antonesciană, septembrie 1940-ianuarie 1941, cât și cea „doar” antonesciană (ianuarie 1941-august 1944) și au refuzat colaborarea cu Germania nazistă. În general, acești diplomați erau ori diplomați de carieră ori, în unele cazuri, apropiați ai regelui al Carol al II-lea. Au existat și cazuri de diplomați aflați într-o situație mult mai dificilă deoarece acreditați pe lângă țările ale Axei și aliații săi și care și-au părăsit posturile și au fugit către țări democratice în care și-au găsit refugiul (exemplu, Gheorghe Băgulescu din Japonia).

1946

29 iulie – 15 octombrie: Conferința de Pace de la Paris convocată la Paris de puterile învingătoare în cel de-Al Doilea Război Mondial pentru pregătirea tratatelor de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România şi Ungaria Dupa încheierea sa la 15 octombrie 1946, Conferinta a fost urmată de semnarea Tratatelor de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 (tratate dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de-Al Doilea Război Mondial. La Conferința de Pace de la Paris a participat o delegație de români aflați în exil în frunte cu fost ministru de externe, diplomatul Grigore Gafencu.

Foto: O delegație de exilați români a participat în frunte cu Grigore Gafencu la Conferința de Pace de la Paris, 1946/

Sursă foto: Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

1947

30 decembrie: Regele Mihai este constrâns să semneze actul de abdicare. În ianuarie plecă în exil, unde încearcă să pledeze cauza României

1948

1 februarie: la Paris se editează B.I.R.E. (Buletinul de Informaţii al Românilor din Exil) la iniţiativa lui Martin Economu, fost director şi proprietar al cotidianului bucureştean Finanţe şi Industrie. De la 1 ianuarie 1951, după retragerea lui Martin Economu, directorul şi proprietarul publicaţiei va fi Rene Theo până în ajunul Revoluției.

1949

26-28 ianuarie: la Londra se desfășoară Congresul refugiaților liberi din Europa de Est. A fost adoptată Declarația cu privire la drepturile și libertățile cetățeanului din țările „lagărul socialist”. Din partea românilor din exil au participat Cornel Bianu și Raul Gheorghiu.

***ianuarie: la Roma se editează revista de cultură creștină „Suflet românesc”, coordonată de către prelatul greco-catolic Gheorghe Cosma.

***februarie: la Viena se constituie Asociația Română-Austriacă cu scopul de sprijinire a românilor din exil.

***februarie: Grigore Gafencu participă la primul Congres al Mișcării Europene (M.E.) la Bruxelles în calitate de membru al Comitetului Executiv al Consiliului Internațional al M.E.

6 aprilie: la Washington ia ființă Comitetul Național Român (C.N.R.), secția română a Adunării Națiunilor Captive, cu scopul declarat de a reprezenta națiunea română și a apăra interesele ei până în momentul eliberării naționale, restabilirea sistemului democratic în România și coordonarea și oferirea sprijinului pentru exilații români. Componența C.N.R., aprobată și de Regele Mihai, era următoarea: Nicolae Rădescu (președinte), Cornel Bianu, Grigore Niculescu-Buzești, Grigore Gafencu, Alexandru Cretzianu, Iancu Zissu, Nicolae Caranfil, Constantin Vișoianu (membri).

1 mai: Virgil Mihăilescu și un grup de români înființează Biblioteca Română din Freiburg, cu misiunea de a conserva patrimoniul cultural românesc prezent în Occident.

6 august: la Sao Paolo s-a înființat Societatea Culturală „România” cu scopul de a promova cultura română.

*** Grigore Gafencu organizează, în SUA, Grupul Român pentru o Europă Unită.

Foto: Nicolae Rădescu, președintele Comitetului Național Român (1949-1950)/

Sursă: https://www.rfi.ro/

1950

28 mai: Comitetul Național Român organizează, în mai multe orașe din SUA, manifestații publice față de regimul de teroare de la București.

4 iulie: la New York se difuzează prima emisiune a postului de radio „Europa Liberă”. Primul director al secției române fost Mihail Fărcășanu (1950-1951), iar prima emisiune în limba română s-a difuzat în data de 14 iulie.

11 august: la Toronto se înființează Asociația Culturală „Mihai Viteazul” din inițiativa Grupului Noilor Emigranți Români din Canada.

18 noiembrie: la Graz se constituie secția locală a organizației A.S.T.R.U (Asociația Studenților Români Uniți), în scopul sprijinirii studenților aflați în străinătate.

8 decembrie: la inițiativa Regelui Mihai și a Comitetului Național Român se reînființează, la Paris, Fundația Regală Universitară „Carol I”, sub președinția lui Petre Sergescu.

1951

***ianuarie: la Buenos Aires se editează revista de cultură „Cuget Românesc” cu scopul „răspândirii culturii și literaturii române în Brazilia și în alte țări”.

***ianuarie: la Roma apare revista „Vatra”, subintitulată „Foaie românească de opinie și informație”. Publicația este coordonată de către Petre Vălimăreanu și va fi editată, fie în Germania fie în Franța, până în 1994.

*** la Rio de Janeiro se înființează Cercul Cultural „Andrei Mureşanu”.

martie: la New York va aparea ziarul „Românul”, organ de presă al Asociației Românilor Liberi din SUA (ulterior al Ligii Românilor Liberi), fondat de generalul Nicolae Rădescu, după fracturarea Comitetului Național Român. În cadul Ligii vor activa personalități de frunte ale exilului printre care: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Brutus Coste, Neagu Djuvara. Publicația apare până în martie 1963.

***septembrie: apare Buletinul Bisericii Române Unite din Buenos Aires, intitulat „Curierul Creștin”. Printre colaboratori s-au numărat Principesa Ileana, Vintilă Horia, Theodor Scorțescu, Ion Dan, Gheorghe Rusu.

*** se înființează la Sydney Asociația Românilor din Australia (A.R.A.), sub președinția lui Gheorghe Sandu.

1952

*** la Montreal ia ființă Asociația Românilor din Canada (A.R.C.).

*** Sediul postului de radio „Europa Liberă” este stabilit la München.

25 iulie: se înființează la New York Fundația Româno-Americană „Iuliu Maniu”.

Foto: Sediul din München al postului de radio Europa Liberă/

Sursă: https://romania.europalibera.org/

1953

1 decembrie: se constituie la Paris Asociația „Pro Basarabia”, care îşi propune să sprijine cunoaşterea istoriei provinciilor românești Basarabia și Bucovina.

*** la Paris apare primul volum din „Revue des etudes roumaines”, publicație a Institutului Universitar „Carol I”.

1954

5 aprilie: la Paris, din inițiativa lui Leonid Mămăligă (Arcade), se constituie Cenaclul Literar Român, avându-l ca președinte de onoare pe Mircea Eliade sub autoritatea Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca. Cenaclul a funcționat cu regularitate până după Revoluție.

8 iulie: Asociația Românilor din Austria, Clubul Românesc din München și Asociația Germanilor din România înființează Centrul de Coordonare în Exil cu sediul la München. Scopul declarat al Centrului era „realizarea unității exilului românesc”.

20 septembrie: se constituie Adunarea Națiunilor Captive (A.N.E.C). Unul dintre principiile de bază al acestei organizații era eliberarea țărilor „de sub dominația sovietică și dictatura comunistă”.

1955

16 ianuarie: la Bonn se înființează Uniunea Asociațiilor Românești din Germania (U.A.R.G.) cu scopul de a unifica organizațiile și asociațiile exilului românesc din Germania.

14 februarie: are loc atacul asupra Legației Republicii Populare Române la Berna, produs de către un grup de exilați români: Oliviu Beldeanu, Ion Chirilă, Dumitru Ochiu, Teodor Ciochină şi Stan Codrescu.

10 mai: la Paris ia ființă Asociația Românilor Liberi Refugiați în Franța „Generalul Nicolae Rădescu”. Din Comitetul Executiv au făcut parte Ștefan Racoceanu și Petre Ionașcu.

27 noiembrie: Asociaţia „Pro Basarabia” îşi schimbă denumirea în Asociaţia „Pro Basarabia-Bucovina”.

1956

11 iunie: la Berna se desfășoară procesul grupului format din Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu, Ion Chirilă și Dumitru Ochiu, inculpați pentru atacul asupra Legației RPR. În apărarea grupului de la Berna s-au pronunţat personalități precum: Mihai Fărcășanu, Grigore Gafencu, Ion Rațiu și Emil Ghilezan (martor) etc.

21 iunie: Curtea Federală pronunță sentințele în procesul grupului de exilați, implicat în atacarea Legației R.P.R. la Berna. Au fost sentințe relativ ușoare. Regimul comunist nemilos iar Beldeanu a fost atras într-o capcană, din Berlin de Vest în Berlinul de Est transportat la București unde a fost condamnat la moarte (1960).

***septembrie: la Tribunalul din Paris se înregistrează Liga Românilor a Drepturilor Omului, sub preşedinţia lui Nicolae Dianu.

1957

12 ianuarie: la Paris se înființează Organizația Muncitorilor Români în Exil, având ca președinte pe Mihai P. Costăchescu, iar ca secretar general pe George Șonea.

30 ianuarie: se stinge din viață Grigore Gafencu – diplomat, memorialist și gazetar, unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene a Federaliștilor.

15 aprilie: la Madrid se constituie Asociația Culturală Românească din Spania. Comitetul de conducere era format din Vintilă Horia, George Uscătescu, Aurel Răuță ș.a.

25 iulie: la Londra se stinge din viaţă maiorul George Emil Iliescu, fost ataşat militar al României în Anglia şi preşedinte al Comitetului Anglo-Român.

1958

*** Asociația CAROMAN din Paris editează un buletin trimestrial de informații și documentare intitulat „Călăuza refugiatului român”.

1959

15 martie: la Buenos Aires se ridică prima Biserică ortodoxă românească din America de Sud.

1960

*** un grup de exilați români, organizați în cadrul Asociation Enciclopedica Rumana din Mexic, hotărăsc alcătuirea unei enciclopedii privind contribuția românească la cultura universală. Inițiatori: Nicolae Petra și Horia Tănăsescu.

1961

***ianuarie: la Tel Aviv ia ființă Casa Emigranților Români și Biblioteca „I. Zissu”.

1963

***septembrie: apare la Ciudad de Mexico primul număr al revistei literare „Drum”. Se editează până în 1983 şi are ca inițiatori pe Nicolae Petra, Nicolae Novac, Nicolae Cârjă.

*** la Paris se editează revista de cultură „Ființa Românească”. Comitetul de redacție era format din: Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Veniamin. Sunt editate şapte numere, ultimul în 1968.

1965

1 mai: Noël Bernard este numit director al Secției române a radio „Europa Liberă”.

15 mai: la Londra se constituie „Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia” (A.C.A.R.D.A.), având ca preşedintele pe Ion Raţiu.

Foto: Ion Rațiu/ Sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro/

1969

***septembrie: se editează la Paris revista literară „Limite”. Va apărea anual sau bianual până în 1986. Redactorii ai revistei erau: Virgil Ierunca, Nicolae Petra și Aurel Răuță.

Revista Limite, nr.1, Anul 1969/ Sursă: arhiva IICCMER

1971

***septembrie: În prestigioasa editura vest-germană Surkramf apare volumul Ostinato al lui Paul Goma (carte refizată în repetate rânduri în România comunistă), în traducerea Mariei Thresa Kerschbaumer, cea care a și scos manuscrisul în mod clandestin din țară. Începe de facto disidența lui Paul Goma. Volumul va înregistra un mare succes la Târgul de Carte de la Frankfurt, cel mai important din Europa (octombrie 1971).

Foto: Paul Goma (1935-2020)/ Sursă: Adevărul

1972

1 martie: partidele politice românești din exil trimit un memoriu regelui Mihai prin care solicită dizolvarea Comitetului Național Român și crearea unui nou organism politic.

1973

***martie: la Paris se editează revista „Catacombes” (Almanahul Bisericii Tăcerii), sub coordonarea lui Sergiu Grossu. Era o revistă ecumenică care se referea la toate bisericile persecutate din Europa de Est.

27 mai: se înfiinţează Federaţia Asociaţiilor Româneşti din Canada. Principala intenţie era „de a uni, într-o singură federaţie, asociaţiile interesate în dezvoltarea culturii române în Canada. Organul de presă era „Courrier Roumain” editat în limbile română, franceză şi engleză.

*** la Paris se editează revista de literatură „Ethos”, având ca redactori Ioan Cușă și Virgil Ierunca. Publicația literară apare până în 1984.

1974

***noiembrie: la editura Gallimard apare romanul lui Paul Goma intitulat Elles étaient quatre. Paul Goma se afla, încă, în România.

***decembrie: se constituie Asociația Francezilor de Origine Română (A.F.D.O.R.). Aceasta dorea a veni în sprijinul refugiaților români şi căuta „să arate opiniei publice franceze adevărul asupra realităților din România”.

1975

21 aprilie: cu sprijinul A.C.A.R.D.A., la Londra se înfiinţează British Romanian Foundation.

***septembrie: la Tel Aviv se editează publicația „Izvoare” – Revistă literară a Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română. Revista apare până în iulie 1985.

1976

22 martie: Nicolae Penescu prezintă în cadrul şedinţei A.C.A.R.D.A. un Apel pentru organizarea exilului românesc.

***mai: la Hamilton apare ziarul „Cuvântul Românesc”, publicaţie lunară, condusă de George Bălaşu care își va continua apariția până după Revoluție.

*** la Amsterdam începe editarea revistei „International Journal of Romanian Studies” sub egida Asociației Internaționale de Studii Românești (A.I.S.R.) sub conducerea lui Sorin Alexandrescu. Revista apare până în 1998, în serie nouă, având ca redactor pe Sorin Alexandrescu. Inițial, revista nu era destinată să aibă un caracter politic ci doar științific de cercetare literară a studiilor românești. Ulterior, pe măsură ce situația din România se degrada, la Congresul Asociației Aix en Provance (1983) s-a impus înființarea și a unei secțiuni sociale și politice (unde s-a remarcat tânărul politolog româno-israelian Michael Schafir)

19 februarie: la Frankfurt se constituie Cercul Democrat al Românilor din Germania (CDR). Inițiatori: Ștefan Țiu și Aurel Lepădatu.

1978

11 ianuarie: la München, Pamfil Șeicaru editează noua serie a ziarului „Curentul”, continuare a celui publicat la București din 1928 până în 1944.Pamfil Șeicaru va fi sprijinit de către Victor Frunză, iar financiar de către Constantin Dumitrescu. Ziarul se editează lunar și bilunar până în 1992.

1979

***februarie: se înființează Comunitatea Românilor din Elveția, având ca președinte pe Ion Broșteanu. Sediul comunității se stabilește la Geneva.

1980

***aprilie: se înfiinţează Societatea „Uniunea Română” având ca scop rezolvarea problemelor sociale ale românilor din Australia.

***mai: se țin alegeri pentru prima dată în exilul românesc pentru alegerea unui Consiliu Național Român. Conducătoarea acestuia, desemnată de Regele Mihai a fost Ioana Brătianu, fiica marelui istoric Gheorghe Brătianu. Consiliul Național a înlocuit Comitetul Național Român (CNR).

8 noiembrie: Asociația Foștilor Deținuți Politici din România cu sediul la Paris, fondator Radu Câmpeanu, hotărăște ca ziua de 8 noiembrie (aniversarea ultimei mari manifestații anticomuniste din România în 1945) să devină Ziua deținutului politic român, pentru a comemora toate victimele represiunii comuniste din România.

1981

21 februarie: are loc atentatul asupra postului de radio „Europa Liberă”, Secția românească, acţiune desfăşurată din ordinul Securităţii și executată contracost de cunoscutul terorist Carlos zis Șacalul. Din fericire, datorită unor informații greșite, atentatul lui Carlos a afectat grav Secția Cehoslovacă, dărmându-se un zid pe două nivele.

mai -31 august: exilul românesc este răscolit de ceea ce s-a numit „Afacerea Virgil Tănase”. E vorba despre dispariția, pe atunci tânărului scriitor Virgil Tănase, membru marcant al exilului românesc (1977), ce 1981 publicase un devastator articol de demascare a regimului Ceaușescu în revista – de stânga! – „Actuel” și care avusese parte de o campanie publicitară extraordinară în toate chioșcurile de ziare din Franța. Articolul se intitula „Ubu, premier roi communiste de Roumanie”. La 31 august, presa franceză („Le matin”, „Le monde”) descoperă că această acțiune, de tip rocambolesc, a fost o operațiune de protejare a scriitorului român, Virgil Tănase, în fața unei tentative de asasinat puse la cale de Securitate (generalul Pleșiță) și dejucată de serviciile secrete franceze (DST), atunci când cel însărcinat cu execuția, agentul român Matei Pavel Haiducu a refuzat să ducă la îndeplinire ordinile de la București și s-a predat autorităților franceze. Cu aceeași ocazie trebuia să fie eliminați: Paul Goma și Virgil Ierunca.

Foto: Virgil Tănase, scriitor, membru marcant al exilului din Paris/ Sursă: Libertatea

1982

1 ianuarie: la Los Angeles se constituie Organizația Internațională a Disidenților Politici din Țările Comuniste, având ca preşedinte pe Emilian Dinu.

***septembrie: la Paris se înființează Asociația „La Maison Roumaine”, cu misiunea de a face cunoscută în Franța, cultura și tradițiile românești, având ca președinte pe Christina Sturdza şi pe Alexandru Ghica, vicepreședinte.

***decembrie: apare la Paris numărul special al revistei L` Alternative (revistă specializată în denunțarea regimurilor comuniste din Est – cu subtitlul Pour les Droits et Libertes democrátiques à l` Est – publicată de cunoscutul editor de stânga François Maspero), Dossier Roumanie, îngrijit de către Mihnea Berindei. Este cea mai percutantă critică la adresa regimului comunist din România, ieșită până atunci în marea presă occidentală.

1983

27 februarie: la Calgary se înfiinţează Asociaţia Culturală Română „Unirea”cu scopul declarat de a promova cultura şi relaţiile cu asociaţiile româneşti din Canada.

***Asociația Etniei Române sub egida lui Iosif Constantin Drăgan, milliard pro-ceaușescu, cu idei de extremă dreapta. Asociația a devenit cea mai cunoscută organizație colaboraționistă care încerca să creieze confuzie în cadrul emigrației românești. A avut o activitate nefastă în ultimii ai regimului comunist din România. Se declarau apolitici.

7 septembrie 1983: a apărut primul număr din revista „Lupta”, editată și finanțată de către Mihai Korne ( din 1978 editase B.I.R.E., care, după 1983 a fost preluată de Radu Câmpeanu). Revista „Lupta”, cu același format ca și B.I.R.E., și publicată în aceleași birouri ale firmei de farmaceutice ale lui Mihai Korne. Va fi prima revistă din exil care adoptă ortografia așa-zis „comunistă”, din 1954 – de fapt după demonstrațiilor mai multor filologi, printre care regretatul latinist Cicerone Poghirc era cea mai corectă.

Foto: Revista Lupta/ Sursă: arhiva IICCMER

1984

18-19 iunie: Paul Goma organizează la Paris colocviul cu tema „Pacificism sau voință de apărare”.

23 august: Asociația Românilor din Germania Federală și Berlinul de Vest desfășoară o manifestație anticomunistă la Köln.

*** Se naște Uniunea Mondială a Românilor Liberi sub conducerea lui Ion Rațiu, care se dorea o replică la Organizația Etniei Române pro-regim. Din păcate, gestiunea personalistă a făcut ca mulți români exilați anticomuniști să se îndepărteze de această organizație, cu atît mai mult cu cât Ion Rațiu publica liste întregi de adeziuni cu personalități importante (Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Mihnea Berindei, Vladimir Krasnosselleski) ceea ce i-a constrâns pe aceștia să risposteze cu numeroase dezmințiri.

1985

*** la Paris ia ființă, din inițiativa lui Radu Câmpeanu, Dinu Zamfirescu și Ion Vitez, Clubul de Acțiune și Gândire Liberală. Misiunea sa era de a-i grupa pe liberalii din țările europene și de a dezbate probleme de doctrină liberală.

*** a ars clădirea în care se găsea Maison Roumaine din Rue Crimee, ceea ce a blocat activitatea instituției pentru mai mulți ani și au fost pierderi ireversibile.

martie 1985: se naște la Paris Asociația pentru Protecția Monumentelor și a Siturilor Istorice din România sub conducerea arhitectului Ștefan Gane (1924-1988) la inițiativa unui grup de arhitecți, istorici și intelectuali din exil printre care: Mihnea Berindei, Alexandru Beldiman (creatorul, în 1984, unei comisii în exil a monumentelor istorice ce reia titlul prestigioasei instituții Comisia Monumentelor Istorice creată de Nicolae Iorga și dizolvată de regimul comunist în 1948), Dinu Zamfirescu, Mihai Korne, Antonia Constantinescu, Matei Cazacu, Neagu Djuvara, dr. Ionel Vianu, Adrian Niculescu etc. Va conduce acțiunea de denunțare internațională a demolărilor din București operate de regimul Ceaușescu.

*** sosește la Paris, în exil, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, cunoscut opozant român care a totalizat recordul detenției politice în România (16 ani, 1948-1964 și apoi 1979-1984, judecat pentru legături cu SLOMR și supus unui regim de exterminare). Este eliberat la solicitarea exilului românesc, organizații internaționale, personalități în frunte cu președintele Ronald Reagan (care îl primește când ajunge în America). Din păcate, după Revoluție a început să ia poziții pro-legionare.

1986

10 noiembrie: la München se constituie Institutul de Cercetări Românești.

*** se intensifică campania în favoarea eliberării tânărului dizident, inginer Radu Filipescu (n.1957) și a mai multor alți dizidenți români.

1987

25 mai: Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.) organizează la Paris o întâlnire cu presa. Maria Brătianu, Sanda Stolojan, Mihnea Berindei, Paul Goma au prezentat ziariștilor situația din România, insistând pe problema nerespectării drepturilor omului. E una dintre multele inițiative de acest gen ale Ligii – cea mai activă și credibilă organizație românească din exilul românesc.

17 decembrie: Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România organizează o manifestație în fața Ambasadei României la Paris, de protest după revolta de la Brașov din 15 noiembrie, insistându-se punerea imediată în libertate a Doinei Cornea și a fiului său, Leontin Iuhas, a lui Radu Filipescu şi încetarea izolării arhitectei Marianei Celac-Botez.

*** sub egida Foreign Policy Research Institute din Philadephia se editează revista alternativă de cultură „Agora”. Redactor șef – Dorin Tudoran. Redactori: Paul Goma, Vladimir Tismăneanu, Mihai Botez, Mihnea Berindei, Victor Frunză etc.

Foto: Mihnea Berindei (1948-2016)/ Sursă: Europa FM

1988

21-23 mai: la Montréal s-a desfăşurat Congresul Federaţiei Internaţionale a Drepturile Omului.

14 septembrie: în fața Ambasadei României la Paris are loc un prim protest față de începerea acțiunii de demolării satelor românești.

1989

2 februarie: în cadrul emisiunii „Actualitatea Românească” postul de radio „Europa Liberă” transmite mesajul regelui Mihai, adresat Comisiei O.N.U pentru Drepturile Omului.

3 februarie: în urma acțiunilor regimului Ceaușescu de distrugere a patrimoniului istoric, cultural și etnologic românesc, un grup de tineri ziariști, arhitecți, fotografi, juriști și artiști se mobilizează în jurul acțiunii „Villages Roumaines”.

21 decembrie: postul de radio „Vocea Americii” transmite editorialul „România. Zilele dictatorului s-au terminat”.

Foto: Regele Mihai I al României (1921-1917)/ Sursă: Libertatea

Dumitru Dobre, O istorie în date a exilului și emigrației românești (1949-1989), Editura Militară, București, 2013.

Florin Manolescu, Enciclopedia Exilului Literar Românesc 1945-1949, Editura Compania, București, 2003.