Alexandru BUSUIOCEANU (1896-1961)

S-a născut la 10 iunie 1896, la Slatina și a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, poet și traducător român. A trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial și până la moartea sa. Simțindu-se toată viața român, după ce acceptase poziția de atașat cultural al României în Spania, a dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu. Publică în spaniolă, la Madrid, volume de excepție “Poemas Patéticos” (1948), “Innominada luz” (1949) și “Proporción de vivir” (1954). Membru al Academiei Breve de Critica de Arte (președinte, Eugenio d’Ors, Madrid), membru al Academiei Regale din Toledo, profesor la Universitatea din Madrid. Al. Busuioceanu a murit în 1961, la Madrid, iar doi ani mai târziu, în 1963, la Paris va apărea, în limba română, antologia „Fructul de a trăi”, îngrijită de Virgil Ierunca. Mai multe volume vor apărea postum, printre ele: Scrieri despre artă, 1980; Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, 1985 etc.

Photo credits: Ziarul Metropolis