Octavian BÂRLEA (1913-2005)

S-a născut la 5 mai 1913, în satul Bârlești, comuna Mogoş, judeţul Alba. A fost un teolog și istoric român, specialist în istorie ecleziastică, fratele folcloristului Ovidiu Bârlea. A studiat la Academia Teologică din Blaj (1930-1934) și la Colegiul Pontifical Pio Romeno de la Roma, unde va urma cursurile Ateneului de Propaganda Fide și în 1943, va susține prima teză de doctorat despre opera lui Petru Movilă. În 1945 este însărcinat cu funcția de memnru al Misiunii Vaticanului pentru refugiații din Germania și Austria. Va fi transferat al Paris ca vicepreședinte al Misiunii Catolice Românie pentru Europa de Vest și rector al Misiunii Catolice din Franța Revine la Roma unde lucrează la radio Vatican (1957-1960). În 1957 a înființat la Roma Societatea Academică Română, pe care a condus-o în calitate de președinte și fondator. Începând cu anul 1978, după asasinarea părintelui Vasile Zăpârțan, a fost principalul preot paroh al Bisericii Unite din München și, tot din acest an, A înființat și condus revista Perspective, a misiunii române unite din Republica Federală Germania. A primit următoarele distincţii pontificale: camerier secret (în 1952), prelat papal cu titlul de monsenior (în 1964), capelan al Ordinului de Malta (în 1961). Dintre lucrările şi articolele Mons. Bârlea amintim: „De Confessione Orthodoxa Petri Mohilae”, Frankfurt/Main, 1948 (prima teză de doctorat); „Ex historia romena: Ioannes Bob episcopus Fagarasiensis” (1783-1830), Freiburg, 1951 (a doua teză de doctorat); „Biserica Română Unită între cele două Războaie mondiale”, în Biserica Română Unită, Madrid, 1952; „Icoana şi tabloul între Orient şi Occident”, Perspective 35, 1987; „Mitropolia Bisericii Române Unite proclamată în 1855 la Blaj”, Perspective 37-38, 1987; „Arta şi evlavia din Bisericile româneşti”, în Perspective 35, 1987 etc. S-a stins din viață pe 5 aprilie 2005, la München.

Photo credits: Cotidianul