ȘTEFAN BACIU (1918-1993)

S-a născut la 29 octombrie 1918, la Brașov, a fost un critic de artă, diplomat, eseist, memorialist, poet, profesor universitar, traducător și ziarist român din exil. Pentru volumul său de debut „Poemele poetului tânar” primește în anul 1935, la vârsta de 17 ani, „Premiul scriitorilor tineri” al Fundațiilor regale”. În aprilie 1945 se căsătorește cu Mira Simian, viitoare scriitoare. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția. În anul 1949, pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro – Brazilia, unde devine redactor la un ziar important, Tribuna da Imprensa. În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat și se stabilește în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu–Hawaii. Este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și a peste 5000 de articole și studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elvețiană (cele mai cunoscute volume fiind: Analiza cuvântului dor, 1951 ; Poemele poetului pribeag, 1963; Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946, 1980 etc.). A fost „Cetățean de onoare” al orașului Rio de Janeiro, „Consul de Bolivia” în Honolulu–Hawaii, „Profesor Emeritus” al Universității din Honolulu–Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decorația de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educației și Culturii din Bolivia.  Se stinge din viață la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din București.

Photo credits: Wikipedia