Paul GOMA (1935 – 2020)

S-a născut la 2 octombrie 1935, Mana, Orhei, Basarabia și a fost un scriitor român și disident anticomunist. În martie 1957, Goma este condamnat la doi ani de închisoare pe care îi exectuă la Jilava și la Gherla, după care e trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, unde stă până în 1964. În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, apoi o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate, dar eliberat la intervențiile din Occident. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România; ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu, a sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność, a publicat mai multe cărți, traduse în limbi străine. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unei tentative de asasinat – unui atac cu colet-capcană – pusă la cale de regimul de la București. Paul Goma a murit în noaptea din 24 spre 25 martie 2020 la Paris.

Photo credits: Filip Goma