
Monica LOVINESCU (1923-2008)
S-a născut la 19 noiembrie 1923, București, fiind unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu și a făcut parte din elita exilului românesc anticomunist. Şi-a luat licenţa în Litere în 1946, la Universitatea din Bucureşti. În septembrie 1947, pleacă în Franţa ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 cere azil politic. Colaborează aici cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în revistele: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages, La France Catholique. Traduce în franceză texte româneşti sub pseudonimele Monique Saint-Côme şi Claude Pascal, cel mai cunoscut fiind romanul La vingt-cinquième heure (A douăzeci şi cincea oră) de Virgil Gheorghiu. Între 1951 -1974, colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, precum şi la redacţia centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din 1962, colaborează la Radio Europa Liberă unde avea două emisiuni săptămânale, Actualitatea culturală românească şi Teze şi Antiteze la Paris, care au avut o mare influenţă și popularitate în România comunistă. A încetat din viaţă la 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. În 1999, preşedintele Emil Constantinescu i-a conferit ordinul Steaua României în rang de Mare Cavaler. În anul 2008, preşedintele Traian Băsescu a decorat-o post-mortem cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer.
Photo credits: Wikipedia/ I, Gerard Cohen