REGELE MIHAI I (1921-2017)

S-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia și a fost rege al României între 1927-1930 și între 1940-1947. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională. În această perioadă, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „le-a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară. La 3 ianuarie 1948, regele Mihai a fost silit să părăsească țara și a pleacă în exil. Câțiva ani, familia regală va locui în Italia și Anglia, iar din 1956, va locui în Elveția, la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Geneva. Sprijină Comitetul Național Român, Fundația regală Universitară Carol I și activitatea partidelor democratice din exil. Transmite unor lideri politici scrisori în care apără interesele poporului român, acordă interviuri unor publicații și postului de radio Europa Liberă. După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României. Se stinge din viață 5 decembrie 2017, la Aubonne, Elveția.

Photo credits: Radio România