Nicolae RĂDESCU (1874-1953)
S-a născut la 30 martie 1874 la Călimănești. Este cunoscut în istorie ca ultimul prim-ministru al unui guvern român liber, democrat (6 decembrie 1944 -28 februarie 1945) înainte de instalarea regimului comunist în România. A avut o carieră militară deosebită, ajungând până la gradul de general de corp de armată adjutant. În urma demiterii, de către Regele Mihai, ca urmare a ultimatului impus de Andrei Vîșinski, generalul Nicolae Rădescu se refugiază la Legația Marii Britanii din București de unde va reuși să plece clandestin din țară, la 15 iunie 1946. Se stabilește la New York, S.U.A., după câteva luni de ședere la Lisabona și Paris. Nicolae Rădescu are meritul de a fi reunit reprezentanții exilului românesc anticomunist sub conducerea Comitetului Național Român, înființat la 10 mai 1949. Comitetul Național Român, al cărui președinte, la sugestia americanilor, a fost ales generalul Nicolae Rădescu, nu a reprezentat doar organismul emblematic al exilului românesc postbelic (din care au făcut parte reprezentanți ai partidelor istorice și diplomați de carieră), ci și principala sursă de influență a emigrației politice românești pentru Lumea Liberă. Nicolae Rădescu s-a menținut la conducerea C.N.R.-ului până octombrie 1950, când, din cauza tensiunilor care au apărut pe motivul gestionării Fondului Național Român și a lipsei unor soluții pentru unificarea exilului, acesta se retrage, demisionând. Generalul Rădescu a condus în continuare o fracțiune a C.N.R. care, într-o ședință care a avut loc în noiembrie 1950 la Washington, s-a constituit în Asociația Refugiaților Români din S.U.A. și Canada și, ulterior în Liga Românilor Liberi. Generalul Nicolae Rădescu s-a stins din viață la 16 mai 1953, New York.
Photo credits: TVR+