Ion (Ionel) VIANU (1934-)

S-a născut la 15 aprilie 1934, la București. Este scriitor, medic psihiatru, dizident și colaborator la Radio Europa Liberă. Fiul criticului literar Tudor Vianu şi al Elenei, născută Irimescu, fiica lui Ştefan Irimescu, medic, întemeietorul ftiziologiei din România. Timp de doi ani este student al secţiei de limbi clasice a Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1952-1954). Deşi tatăl său şi-ar fi dorit ca fiul să-i urmeze la catedră, acesta îşi alege un alt traseu profesional, urmând cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Bucureşti, fiind licențiat al acestei facultăți în 1960. În anul 1963, este numit preparator la Clinica Universitară de Psihiatrie din Bucureşti. Aflat în 1968 la Paris, în calitate de bursier, respinge propunerile de a rămâne în străinătate. În 1976 scrie un articol despre politizarea medicinii psihiatrice, unde denunţa folosirea psihiatriei politice contra opozanţilor regimului Ceauşescu, iar în 1977, se solidarizează cu Paul Goma și aderă la Mișcarea Goma pentru drepturile omului (apărută în sprijnul Chartei ’77 din Cehoslovacia), fiind singurul intelectual român (alături de scriitorul Ion Negoițescu) care a avut curajul de a-și exprima deschis susținerea, semnând scrisoarea lui Goma. Faptul va duce la concedierea de la locul de muncă și la convingerea personală că exilul este singura soluție de acum înainte. A emigrat în Elveția în anul 1977. În exil a avut o activitate anticomunistă intensă, continuând să denunțe abuzurile psihiatrice din țările cu regimuri comuniste participând cu articole în cele mai importante publicații ale exilului: Limite, Agora, Curentul. Lucrează ca medic (psihiatrie și psihoterapie) la Monges, Franța (din 1981). Membru al Societății elvețiene de psihiatrie. Membru al Societății franceze de medicină psihosomatică. Din 1984, se va face cunoscut și pentru luările de poziție împotriva tentativei de folosire a psihiatriei ca armă politică la postul de Radio Europa Liberă.

Photo credits: Wikipedia