Sergiu Grossu, „Biserica persecutată, Cronica a doi români în exil la Paris”

Cartea lui Sergiu Grossu denunță comunismul ca pe o „încarnare a minciunii”. În exil, activitatea sa a fost dedicată revistei „Catacombes”, o revistă e Bisericii Tăcerii, un răspuns la „păgânismul” impus de puterea atee comunistă. Revista, foarte apreciată în Occident pentru că era expresia autentică a mărturisirii cuiva de dincolo de Cortina de Fier, se dorea a fi o continuare în exil a luptei contra totalitarismului. Revista avea o caracteristică ecumenică, preocupându-se deopotrivă de ortodocși, catolici și protestanți. Pe lângă strigătele celor oprimați din țară, a unor aspecte ce țin de comunitatea religioasă, cartea vorbește și despre suferințele îndurate în lagărele din România, răspândite în ținuturile mlăștinoase și în Delta Dunării, unde timp de 12 ore pe zi era silit, alături de ceilați deținuți, să culeagă stuf din apa înghețată, spre a fi folosit la fabricarea hârtiei. În România, fusese condamnat la 12 ani de închisoare cu regim sever.