În preajma Galei Istoriei Contemporane, am stat de vorbă cu Ionuţ Butoi, lector la Universitatea din Bucureşti, nominalizat la categoria „Cea mai bună carte” cu volumul „Canonizare, demitizare și realism științific. Studii despre Mircea Vulcănescu”.
Cum s-a născut ideea de a scrie această carte?
Cartea este continuarea firească a tezei de doctorat care a stat la baza primului volum (Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc). În acest sens, aveam în plan, mai demult, să adun într-un volum diferitele studii realizate din aceeași perspectivă istoriografică, dar extinzând câmpurile de cercetare. Reluarea polemicilor legate de Mircea Vulcănescu, anul trecut, m-a convins, cumva, să finalizez un prim stadiu al acestui proiect. Cred că e nevoie de încă o contribuție științifică pe subiect, atât pentru a cunoaște isttoria acestui om și a epocii sale mai bine, cât și pentru a propune un alt tip de abordare, de discurs.
Există în viața culturală românească un mecanism de susținere a aparițiilor editoriale valoroase față de cele mai puțin reușite?
Cred că viața culturală românească este la fel de „balcanizată” (adică fragmentată) ca restul sferelor sociale. În aceste condiții, e greu să vorbești despre un mecanism de susținere, imposibil de pus la lucru în actualele condiții fără a fi puternic contestat. În schimb, aproape fiecare nișă din sfera cultural-academică are propriile sale mecanisme de susținere prin premiere. Asociațiile academice, diversele societăți științifice, premiază, de regulă, aparițiile editoriale considerate meritorii din domeniul specific. Evident, impactul e limitat, mai cu seamă că un astfel de domeniu academic nu e reprezentat, uneori, de o singură structură instituțională. Dincolo de mecanisme de susținere prin premiere, însă, cred că e relativ defectuos și mecanismul de funcționare a comunităților științifice de la noi. O apariție editorială științifică meritorie ar trebui să fie validată de comunitatea științifică și integrată în dezbaterile relevante. Acest lucru se întâmplă doar parțial. Gala Istoriei Contemporane cred că e unul din puținele proiecte care își propune să iasă din nișă, adică să cuprindă apariții editoriale diverse ca subiect, abordare, cât și ca afiliere istoriografică sau, de ce nu, de grup științific sau cultural.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră premiul cel mare de la ediția trecută a Galei?
M-a surprins (plăcut, evident) pentru că nu mă așteptam la premiul cel mare, ci, cel mult, la cel dedicat istoriei interbelice. Subiectul cărții pare foarte restrâns, autorul, un ilustru anonim, editura, bună, dar nu dintre numele „mari”. Foarte important pentru mine a fost juriul care a decis, fiind vorba despre personalități consacrate, și la fel de important a fost că a existat apreciere, deși maniera în care văd eu interbelicul și fenomenul tinerei generații diferă, uneori substanțial, de modul în care văd aceste teme unii membri ai juriului. Pe scurt, premiul m-a motivat să continui cu ce am început.
***
Mai multe detalii despre Gala Istoriei Contemporane, puteţi afla pe site-ul dedicat: www.galaistco.ro
