București, 1 noiembrie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat în data de 29 octombrie conferința ,,Revoltele țărănești împotriva colectivizării” – Regiunea Galați: Vadu Roșca, Suraia și Răstoaca (1957-1958).

Conferința a adus în atenția publicului Revolta de la Vadu Roșca, care rămâne în istorie una din cele mai îndârjite împotriviri ale țărănimii la colectivizare, alături de revoltele din celelalte trei sate învecinate Răstoaca, Suraia și Cudalbi.

Evenimentul a avut loc la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din Strada Domnească, nr. 111, începând cu ora 10:00. În cadrul conferinței au susținut prezentări: Octavian Bjoza, Președinte Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Marius Oprea, Institutul de Investigare a Crimelor Comunisnului și Memoria Exilului Românesc, Octavian Roske, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului), Nicoleta Șerban, Institutul de Investigare a Crimelor Comunisnului și Memoria Exilului Românesc, Dorin Dobrincu, Institutul de Istorie A.D. Xenopol, Iași, Alexandru Aioanei, Institutul de Istorie A.D. Xenopol, Iași, Camelia Sandu, Prof. Istorie, Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”, Suraia și Dan Salaga, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Un moment deosebit al conferinței a fost reprezentat de mărturiile ultimilor trei supraviețuitori ai revoltelor țărănești: Marin Apostu din Suraia, Aurel Crăciun și Marin Crăciun, locuitori în Vadu Roșca. Aceștia au relatat evenimentele arestării lor, întemnițarea în penitenciarul Galați, unde au fost închiși până la procesul din martie 1958, și anii de detenție în închisorile din Gherla, Râmnicu Sărat, Periprava, Aiud.

Revoltele din cele patru sate, aflate la distanță de câțiva kilometri unele de altele, au avut loc în același interval: 28-29 noiembrie la Suraia, 4 decembrie la Vadu Roșca, 11 ianuarie la Cudabli și 12 ianuarie la Răstoaca. În cadrul evenimentului au fost analizate cele patru cazuri, asemănătoare ca desfășurare și având consecințe similare: condamnări între 10-20 de ani muncă silnică.

Colectivizarea a însemnat pentru satul românesc o lovitură dură, care a afectat iremediabil toate palierele vieții rurale, de la relațiile în cadrul comunității și a familiei, la viziunea asupra sistemului de proprietate, scopul final al regimului fiind de a crea omul nou comunist, fără tradiție și fără memorie, total dependent de regim.

Pe parcursul celor 13 ani de desfășurare a procesului de colectivizare forțată (1949-1962), s-au înregistrat peste 190 de revolte țărănești pe întreg teritoriul României care au dus la confiscarea averilor, pedepse cu închisoare până la 25 de ani muncă silnică, execuții și deportări ale familiilor celor direct implicați în revolte. Țăranii care au avut fermitatea și curajul de a se opune regimului comunist rămân în istorie ca luptători demni de cinstire.

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail office@www.iiccmer.ro sau la numărul de telefon 021 316 7565.

***Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Mai multe detalii despre activitatea IICCMER: https://www.iiccmer.ro/ sau https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului.