În 2010 și 2011, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a întreprins o serie de sondaje de opinie privind percepția românilor asupra comunismului. A reieșit că, deși un procent major din respondenţi consideră regimul communist ca fiind unul ilegitim şi îl califică într-o pondere semnificativă drept criminal, la nivelul populaţiei se menține tendinţa unei viziuni pozitive asupra perioadei comuniste – 3 din 4 români consideră că statul ar trebui să asigure populaţiei locuri de muncă, iar jumătate cred că autoritățile ar trebui să se ocupe de planificarea economică și repartiția de locuinţe. După cum o arată chiar autorii respectivului studiu sociologic, percepția contradictorie asupra regimului comunist provine atât din dificultatea asumării trecutului comunist, dar și din suprapunerea dimensiunilor politică și economică a vieții cotidiene în comunism.
Demersul pe care IICCMER îl propune pentru volumul VIII al Anuarului IICCMER constă într-o deconstrucție a sistemului politic comunist, pentru a evidenția tocmai acea rețea densă de relații între instituțiile responsabile pentru controlul statului și ansamblul populației controlate. Promovând un model paternalist, statul comunist nu s-a limitat la a impune un set de norme ce trebuiau urmate, ci a intervenit în definirea nevoilor de bază ale populației pentru ca, într-o a doua fază, să acționeze în vederea satisfacerii lor. Cetățenii s-au raportat la stat pentru acoperirea celor mai elementare dintre nevoi (accesul la alimente, apă curentă, încălzire, electricitate), activități ori ipostaze ale existenței lor zilnice, de unde poate cea mai semnificativă dintre constantele existenței în comunism, rutina: o rutină a muncitorilor în drumul spre fabrică, rutina elevilor, rutina mamelor, rutina cozii, rutina programului televiziunii publice, rutina săptămânală a programului de apă caldă sau a celui pentru întreruperea electricității. Controlul statului a mers și în direcția instaurării „moralei socialiste”, accesul la divertisment, televiziune sau un anumit tip de vestimențație fiind de asemenea subsumat menirii (re)formatoare.
De cele mai multe ori, societatea nu a răspuns măsurilor statului comunist printr-o opoziție fățișă, ci mai degrabă printr-o adaptare la contexte și situații specifice. Vorbim aici despre traficarea diferitelor produse, fie ele interzise ori doar absente de pe piața românească, audiția posturilor de radio străine, dezvoltarea unor mișcări culturale underground, ori practica avorturilor clandestine.
Numărul VIII al Anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunsimului și Memoria Exilului Românesc își propune să reunească texte care, prin analizele conținute, descriu pluralitatea ipostazelor caracterice vieții cotidiene în timpul regimului comunist din România.
Așteptăm contribuții care să acopere următoarele teme, dar nu ne limităm doar la acestea:
- Impactul proiectului socialist de modernizare: sistemul de locuire, sistemul de aprovizionare, petrecerea timpului liber, medicalizarea societății;
- Mecanisme de reacție la nivelul societății: dezvoltarea rețelelor de aprovizionare paralele, accesul la mijloace de informare, fluctuațiile graniței public/privat, muzică, film, teatru;
- Cotidian și marginalitate: închisori politice, orfelinate, cămine-spital
- Familie și gen: stereotipuri de gen, violența domestică, familie nucleară/familie extinsă, căsătorie, maternitate.
Sunt încurajate contribuțiile care explorează tema vieții cotidiene dintr-o varietate de contexte istorice și culturale, din perspectiva științelor sociale și umaniste, incluzând : istorie, religie, literatură și lingvistică, sociologie, antropologie, etnologie.
Materialele trebuie trimise în formă finală până la data de 1 septembrie 2013, pe adresa de email anuar@www.iiccmer.ro
În prealabil, până la data de 10 mai 2013, îi rugăm pe cei interesaţi să-şi anunţe intenţia de a colabora, trimiţând pe aceeași adresă titlul şi un rezumat de aprox. 250 de cuvinte.