Pe 5 noiembrie 2014, Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, a primit din partea Procurorului General al României, domnul Tiberiu Niţu, o ordonanţă prin care se dispune infirmarea soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale (NUP) asupra ofiţerilor de Securitate „implicaţi în acţiunea de represiune” împotriva lui Gheorghe Ursu, „cu participarea nemijlocită a ofiţerului Pîrvulescu Marin”, pentru infracţiunile de crime împotriva umanităţii (art 358, „infracţiuni contra păcii şi omenirii” în vechiul Cod Penal). Sunt amintite elemente din vastul probatoriu care „indică faptul că represiunea şi, în final, suprimarea lui Ursu Gheorghe Emil, au fost ordonate de organele de Securitate şi determinate de motive politice, existând date şi indicii că unul din autorii faptelor este ofiţerul de Securitate Pîrvulescu Marin”.
Prin acelaşi act se dispune şi infirmarea NUP-lui dat ulterior de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în acest caz. Ordonanţa dispune redeschiderea cercetărilor, cu „semnificaţia redeschiderii procesului penal”, atât în cazul uciderii lui Gheorghe Ursu, cât şi în toate cauzele din dosarele 1304/P/2008 şi 1043/P/2010, cu numele generic „Procesul Comunismului”, în care s-au dat anterior NUP-uri.
„Remarc faptul semnificativ că această ordonanţă, infirmând rezoluţiile de NUP din dosarele amintite, deschide calea urmăririi penale şi trimiterii în judecată a tuturor celor care se fac vinovaţi de represiunea sistematică (uciderea, torturarea, arestarea abuzivă, folosirea bătăii ca metodă de anchetă, eliminarea din viaţa socială, etc., etc.), începând din martie 1945 şi până în decembrie 1989, împotriva tuturor victimelor dictaturii comuniste din România – respectiv a celor care erau consideraţi « elemente duşmănoase » ale acelui « regim nelegitim şi criminal ».”, se arată în comunicatul transmis de Andrei Ursu, familia lui Gheorghe Ursu şi Fundaţia Gheorghe Ursu.
În urma adoptării acestei măsuri, Andrei Ursu a întrerupt greva foamei, pe care o va relua însă în situaţia „extrem de improbabilă” şi „greu de imaginat” în care, în mod ilegal şi abuziv, această ordonanţă ar fi infirmată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucureşti.
UPDATE: Ordonanța Procurorului General al României a fost confirmată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel București miercuri, 12 noiembrie 2014.
*
Pe 21 octombrie 2014, Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, a intrat în greva foamei, solicitând redeschiderea dosarului penal împotriva fostului maior de Securitate Marin Pîrvulescu, cel care a coordonat ancheta în timpul căreia tatăl său a murit din cauza bătăilor repetate, în 1985. Judecători militari, precum şi procurori civili, au respins în repetate rânduri, după 1989, deschiderea cercetării privind pe fostul ofiţer de securitate Marin Pârvulescu, cel care a coordonat ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu.
Printre numeroasele demersuri de a-i trage la răspundere pe cei care s-au făcut vinovați de moartea lui Gheorghe Ursu amintim și memoriul IICCMER din 22 februarie 2011 adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală și Criminalistică. În acest memoriu au fost prezentate o serie de informaţii şi documente privind persecuţiile pe motive politice, cercetarea abuzivă, represiunea nedreaptă şi supunerea la rele tratamente în cazul Gheorghe Ursu. La 8 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul București, instituția la care a ajuns în final memoriul IICCMER, a dispus, în cazul celor menționați ca fiind posibili vinovați de uciderea inginerului Gheorghe Ursu și care nu au fost până la acea dată condamnați, „neînceperea urmăririi penale”, fiind invocată împlinirea termenului de prescripție.
Născut la 1 iulie 1926 în Soroca, fiul lui Vasile şi Margareta, inginer proiectant la Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Sistematizare, Locuinţe şi Gospodărie Comunală din Bucureşti, Gheorghe Ursu a fost urmărit sistematic de Securitate. Împotriva sa au fost luate măsuri represive dintre cele mai drastice: arestări, percheziţii şi confiscări de bunuri (publicaţii, manuscrise etc.), cercetări abuzive, supunerea la rele tratamente etc. Toate acestea sunt probate inclusiv de documentele oficiale întocmite de instituţiile de represiune politică ale statului comunist. Gheorghe Ursu a decedat la 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost transferat din arestul Direcţiei de Cercetări Penale a Inspectoratului General al Miliţiei.
Cazul inginerului Gheorghe Ursu a devenit foarte cunoscut după 1990, datorită familiei acestuia, care a făcut numeroase demersuri pentru a-i aduce în fața instanței pe cei care se făceau vinovați de moartea sa. Andrei Ursu a încercat şi deschiderea unui dosar pe numele lui Pîrvulescu privind infracțiunea de crime împotriva umanităţii, magistraţii refuzând această încadrare juridică.
La două decenii și jumătate de la căderea comunismului, IICCMER susține în continuare, în conformitate cu misiunea sa legală, necesitatea asumării istoriei recente, inclusiv a crimelor comise, și aducerea în fața Justiției a celor care se fac vinovați de acestea.