Diplomat de carieră, jurist, medic şi om politic, Constantin Argetoianu s-a născut la Craiova pe 3/15 martie 1871. Timp de opt ani studiază la Paris unde urmează cursurile a trei facultăți, devenind doctor în Medicină, licențiat în Drept și în Litere. După terminarea studiilor a urmat o carieră diplomatică ca atașat, secretar, prim secretar și consilier în serviciul comandat al Legațiilor României la Constantinopol, Roma, Viena și Paris. Își face târziu intrarea în viața politică, la vârsta de 42 de ani, când alege să renunțe la cariera diplomatică pentru a se înscrie în Partidul Conservator.
A fost unul dintre fondatorii în 1918 a Ligii Poporului condusă de generalul Alexandru Averescu. A făcut parte din primul guvern condus de Averescu (29 ianuarie – 4 martie 1918). În calitate de ministru de Justiţie a fost şeful delegaţiei române la preliminariile de pace de la Buftea din 1918. Argetoianu a făcut parte din opt partide politice, un record pentru istoria politica a României din acele vremuri. De asemenea, a fost senator şi ministru (de Justiţie, de Finanţe, de Interne, al Agriculturii şi al Industriilor) în mai multe guverne. A fost cel care, în calitate de ministru de Interne în timpul guvernării generalului Alexandru Averescu din iunie 1920 – decembrie 1921 a ordonat arestarea participanţilor la congresul de constituire a Partidului Comunist din România, din mai 1921. A fost un susținător al regelui Carol al II-lea încă din iunie 1930, sprijin care-l va costa excluderea din cadrul Partidului Național Liberal în decembrie 1930. A rămas, însă, în politica mare, în 1931 deţinând portofolii în binomul guvernamental Iorga-Argetoianu în care, pe lângă Ministerul Finanțelor al cărui titular de drept era, a mai condus și Ministerul de Externe.
În timpul dictaturii regelui Carol al II-lea, Argetoianu a deţinut funcţiile de consilier regal (martie 1938), preşedinte al Senatului, prim-ministru al Guvernului în perioada 29 septembrie – 24 noiembrie 1939 şi ministru al Afacerilor Străine în intervalul 28 iunie – 3 iulie 1940. Pe 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost silit să abdice de către generalul Ion Antonescu care ulterior a negociat formarea unui guvern cu Mişcarea Legionară. La 27 noiembrie 1940 Argetoianu a fost ridicat de legionari şi dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, unde se aflau şi alţi foşti înalți demnitari ai regimului carlist. În seara precedentă 64 de persoane (inclusiv fostul prim-ministru Gheorghe Argeşeanu) arestate pentru că participaseră la măsurile împotriva legionarilor au fost asasinate la închisoarea Jilava. Pentru a nu avea aceeaşi soartă, generalul Ion Antonescu a intervenit personal dispunând eliberarea lor. În aprilie 1944 a plecat în Elveţia, cu speranţa că va contribui la obţinerea unor condiţii mai bune de armistiţiu din partea puterilor occidentale. Gestul surprinzător a survenit pe 6 noiembrie 1946, când Argetoianu a revenit în ţara ocupată de trupele sovietice cu speranţa de a-şi relua activitatea politică. În mai 1947 a fondat un nou partid, Uniunea Naţională Muncă şi Refacere, care însa nu a putut rezista acţiunilor comuniştilor de a acapara întreaga putere în stat şi a înlătura forţele de opoziţie. În acelaşi an au fost „decapitate” toate formaţiunile politice care ameninţau ordinea comunistă, speranţa bătrânului politician fiind spulberată.
Constantin Argetoianu în arestul Securităţii
În noaptea de 5/6 mai 1950, Constantin Argetoianu a fost arestat de autorităţile comuniste. Cinci ani mai târziu, pe 6 februarie 1955, şi-a găsit sfârşitul în penitenciarul din Sighet.
Surse memorialistice
Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice Vol. 1-10, Editura Machivelli.
Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine: amintiri din vremea celor de ieri, Volumele 1-11, Ediție și indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli.
