IICCMER a organizat, pe data de 21 iunie, conferinţa Viaţa, moartea şi viaţa de apoi a comunismului românesc, susţinută de Prof. Dr. Vladimir Tismăneanu (University of Maryland).
Motto: “A faith is not acquired by reasoning. One does not fall in love with a woman, or enter the womb of a church, as a result of logical persuasion. Reason may defend an act of faith–but only after the act has been committed, and the man committed to this act. Persuasion may play a part in a man’s conversion, but only the part of bringing to its full and conscious climax a process which has been maturing in regions where no persuasion can penetrate. A faith is not acquired, it grows like a tree. … Devotion to pure Utopia, and revolt against a polluted society, are thus the two poles which provide the tension of all militant creeds.” (Arthur Koestler, The God that Failed)
Rezumat: Comunismul a fost o expresie codificată ideologic a resentimentului, a fost un fundamentalism politic modern, un angajament într-un proiect istoric absolut. În cazul României, proiectul totalitar şi-a accentuat nocivitatea şi din cauza incapacităţii comuniştilor locali de a-şi depăşi pe deplin genealogia de paria. Acest complex s-a manifestat nu doar prin preocuparea obstinată a liderilor P.C.R. de a cosmetiza istoria partidului şi de a-i camufla statutul originar de sucursală kominternistă, în contra intereselor naţionale, ci şi la nivel mai general, prin obsesia fără limite pentru identitate naţională şi predestinare istorică în rândurile intelighenţiei româneşti, fie ea comunistă, noncomunistă sau anticomunistă. Aşadar, viaţa, moartea şi viaţa de apoi a comunismului românesc nu pot fi înţelese decât printr-o descifrare atentă a modului în care identitatea partidului leninist s-a construit şi a fost reinventată raportat la istoria naţională în cadrul proiectului radical şi imperativelor atotcuprinzătoare ale stalinismului.
