14-16 Decembrie 2021 -București, România/ December 14-16, 2021 – Bucharest, Romania

Workshop Internațional online/ Online International Workshop

(ENGLISH VERSION BELLOW) În contextul Războiului Rece și al Cortinei de Fier, chiar dacă semnificativ reduse, mișcările de populație Est-Vest nu s-au oprit complet. Cercetările asupra migrației europene în a doua jumătate a secolului XX explică diferitele valuri migratorii ca efect direct al evenimentelor politice majore și/sau chiar al negocierilor dintre țările implicate: 1956-1957 – Revoluția Maghiară, 1968-1969 – „Primăvara de la Praga”, 1980 – 1981 – persecuția politică a „Solidarność”. Fiecare astfel de val s-a bucurat de o largă acoperire mediatică internațională. În logica Războiului Rece, acești emigranți au fost văzuți de Occident ca refugiați politici, indiferent de motivele lor individuale.

Cu toate acestea, pentru perioada 1950-1990, mai mult de 75% din toți migrații proveniți din Europa Centrală și de Est pot fi încadrați ca migrați etnici: minoritățile germane, turce, maghiare și musulmane slave stabilite în mai multe țări balcanice, italienii din Iugoslavia, evreii. Majoritatea migraților Est-Vest aparținând minorităților etnice sau religioase au fost ajutați fie de o națiune occidentală, fie de un lobby bine organizat, cele mai evidente două cazuri fiind cele ale emigranților evrei și etnicilor germani. Mulțumită legislației Republicii Federale Germania, emigranții de origine germană au beneficiat de un tratament privilegiat. Prin urmare, între 1950 și 1993, aproximativ trei milioane de etnici germani au emigrat în țara lor „mamă”, majoritatea din Polonia și România.[1]

Iugoslavia, pe de altă parte, a fost exponentul emigrației economice. Începând cu anii 1960, a fost singura țară cu un regim socialist, nu doar în Peninsula Balcanică, ci în toată Europa Centrală-Est, care a tolerat și chiar promovat acest tip de emigrare. Între anii 1960 și 1970, Iugoslavia a devenit una dintre sursele majore de forță de muncă pentru țările industrializate din regiune precum Germania, Elveția și Austria.

Conform analizei făcute de Heinz Fassmann și Rainer Muntz [2], între 1950 și 1992, numărul documentat al emigranților proveniți din Europa Centrală și de Est a fost de aproximativ 14 milioane de persoane, dar numărul total trebuie să fi fost mai mare, deoarece datele cumulate sunt disponibile doar pentru „emigranții obișnuiți”. Dintre aceștia, aproximativ 10% pot fi clasificați ca refugiați politici și solicitanți de azil. Nu se cunoaște numărul celor care au trecut ilegal granițele pentru a scăpa dintr-o țară socialistă din Blocul de Est, deși Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a dat mai multe estimări pentru sfârșitul anilor ’80.

Zona gri a trecerilor ilegale de frontieră și riscurile implicate de un astfel de act rămân în mare parte neexplorate, cu excepția notabilă a Zidului Berlinului.[3] Cel puțin 140 de persoane au fost ucise sau au murit la Zid în legătură cu regimul de frontieră est-german între 1961 și 1989. Mai recent, procurorii Institutului Memoriei Naționale din Polonia (IPN) au inițiat proceduri penale în cazurile refugiaților polonezi uciși de gardurile electrificate amplasate pe granița cehoslovacă în timpul regimului comunist. Cazurile au fost înaintate IPN de către Platforma Memoriei și Conștiinței Europene în cadrul proiectului „JUSTICE 2.0”, care urmărește pedepsirea crimelor internaționale ale comunismului.[4] Nu în ultimul rând, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a lansat, în ianuarie 2021, o amplă campanie de investigații privind fenomenul general al trecerii ilegale a frontierei de stat în anii 1970 și 1980, o atenție deosebită fiind acordată cazurilor de omor.

Prin urmare, acest workshop își propune să discute în ce măsură trecerile ilegale de frontieră Est-Vest în timpul Războiului Rece au reprezentat un fenomen de masă, ca manifestare a rezistenței anticomuniste din Blocul de Est.

Lucrările pot aborda (dar fără a fi limitate la)  teme subsumate următoarelor direcții principale:

Surse și metodologie: Lucrări referitoare la fezabilitatea demersurilor științifice privind migrația europeană Est-Vest, în special în reconstrucția statisticilor, având în vedere lipsa (și dificultatea de acces) materialelor de arhivă, precum și riscul de contaminare cu un număr semnificativ de stereotipuri în urma demersurilor de istorie orală, Cum se evaluează/ testează/ probează motivația politică a refugiaților care au ales să treacă ilegal frontiera? Care sunt abordările care oferă metodele adecvate pentru o astfel de cercetare interdisciplinară?

Mecanisme de trecere ilegală a frontierei: Care au fost principalele rețele formale și informale folosite de trecere a frontierei? Care au fost cele mai tranzitate rute? Putem vorbi despre rețele transfrontaliere și/ sau transnaționale? Care a fost rolul ONG-urilor umanitare internaționale în susținerea activă a rețelelor de emigrare și în intermedierea relației dintre refugiați și țările de destinație?

Omoruri și violență la graniță: O a treia temă majoră discută despre crimele și violențele comise împotriva refugiaților în timpul/ după încercarea de trecere ilegală a frontierei. Cine sunt autorii? Putem vorbi despre o strategie coerentă orchestrată de statele Blocului Estic pentru a-i descuraja pe cei care doreau să apeleze la o astfel de soluție? Care sunt cele mai bune strategii juridice pentru a-i aduce pe făptași în fața justiției?

Așteptăm propuneri din partea doctoranzilor, cercetătorilor, profesioniștilor din domeniul umanitar, specialiști în diferite discipline academice, inclusiv, dar fără a se limita la, istorie, sociologie, științe politice și antropologie și economie.

Martorii direcți sunt cu deosebire încurajați să participe la eveniment, în cadrul secțiunilor tematice ce le vor fi dedicate!

Trimiterea  propunerilor:

Participanții interesați trebuie să trimită un rezumat de maximum 600 de cuvinte, în engleză sau română, și scurte CV-uri, la adresa luciana.jinga@iiccmer.ro, până duminică, 28 noiembrie 2021.

Rezumatele ar trebui să includă următoarele informații și în această ordine:

a) autor(i), b) afiliere, c) adresa de e-mail, d) titlul rezumatului, e) corpul rezumatului, f) până la 10 cuvinte cheie.

Autorii propunerilor acceptate vor fi informați de rezultatul selecției până la data de 3 decembrie 2021.

Cele două limbi ale conferinței vor fi engleza și româna.

Fiecare vorbitor va avea 30 de minute pentru a-și prezenta lucrarea și alte 15 minute pentru întrebări și răspunsuri.

Lucrările conferinței vor fi publicate cu sprijinul financiar al Institutului de Investigare a Crimelor Comuniste și Exilul Memoriei. Textele finale de aproximativ 50.000 de caractere trebuie trimise până la 1 aprilie 2022.

Referințe:

[1] Heinz Fassmann and Rainer Munz (eds.), European Migration in the Late Twentieth Century: Historical Patterns, Actual Trends, and Social Implications. Aldershot: Edward Elgar and International Institute for Applied Systems Analysis, 1994, Solon Ardittis (ed.), The Politics of East-West Migration, Macmillan Press, London, 1994.

[1] Heinz Fassmann and Rainer Munz, “European East-West Migration, 1945-1992”, in International Migration Review, Vol. 28, No. 3 (Autumn, 1994), pp. 520-538.

[2] Heinz Fassmann and Rainer Munz, “European East-West Migration, 1945-1992”, in International Migration Review, Vol. 28, No. 3 (Autumn, 1994), pp. 520-538.

[3] https://www.berliner-mauer-gedenkstaette.de/en/berlin-wall-memorial-12.html

[4] https://www.memoryandconscience.eu/wp-content/uploads/2019/02/annual_report_2017_finalweb.pdf

 

***

 

The Cold War and the Iron Curtain significantly reduced European East-West migration, but did not bring it to a complete halt. The existing literature on European East-West migration after 1950 explains the distinct “waves” of migration in connection to the political events and even the political bargaining between the countries involved: 1956-1957 – the Hungarian Revolution, 1968-1969 – the “Prague spring”, 1980-1981 – the political persecution of Solidarnosc. These waves usually received wide international media coverage. In line with the logic of the Cold War, these emigrants were seen by the West as political refugees, regardless of their individual motives.

Nevertheless, more than 75 percent of all European East-West migrants of the period 1950-1990 can be classified as ethnic migrants: the German, Turkish, Hungarian and Slavic Muslim minorities settled in several Balkan countries, the Italians of Yugoslavia, the Jews. Many of the “ethnic” factor also shows that East-West migration was a subject of bilateral agreements. Most East-West migrants belonging to ethnic or religious minorities were helped either by a Western nation or a well-organized lobby, the two most obvious cases are those of Jewish and ethnic German emigrants. Because of the Basic Constitutional Law of the Federal Republic of Germany, migrants of German Origin enjoy privileged treatment.  Therefore, between 1950 and 1993, some 3 million ethnic Germans have immigrated to their ”mother” country, most of them from Poland and Romania.[1]

Yugoslavia was the exponent of economic migration. Starting from the 1960s, Yugoslavia was the only country with a socialist regime, not only in the Balkan Peninsula, but in the whole of East-Central Europe, to tolerate and even promote this type of emigration. During the 1960s and 1970s, the country became one of the major sources of labour force, thus contributing to the industrial development of countries such as Germany, Switzerland and Austria.

According to Heinz Fassmann and Rainer Muntz[2], between 1950 and 1992, the documented number of European East-West migrants was about 14 million people, but the overall number must have been higher as cumulated data are only available for regular “emigrants”. Among these, about 10 percent of all European East-West migrants can be classified as political refugees and asylum seekers. The percent of those who illegally crossed the borders to escape a socialist country from the Eastern Bloc is unknown, although the United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR) gave several estimations for the late 1980s.

The grey area of the illegal border crossing and the risks involved by such an act remain largely unexplored in the Eastern Bloc, with the noticeable exception of the Berlin Wall.[3] At least 140 people were killed or died at the Wall in connection with the East German border regime between 1961 and 1989.  More recently, the prosecutors of the Polish Institute of National Remembrance (IPN) – the Main Commission for the Prosecution of Crimes against the Polish Nation – have instituted criminal proceedings in the cases of Polish refugees killed by high-voltage electricity on the Czechoslovak Iron Curtain during Communism. The cases were presented to the IPN by the Platform of European Memory and Conscience within the “JUSTICE 2.0” project, which aims at reaching justice for the international crimes of Communism.[4] Last but not least, the Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory of the Romanian Exile launched in January 2021 a massive investigation campaign concerning the general phenomenon of illegal border crossing during the 1970s and 1980s, with a strong emphasis on the refugees killed during the attempt.

Therefore, this workshop aims to discuss the extent in which illegal East-West border crossings during the Cold War Papers represented a mass phenomenon, as manifestation of the anticommunist resistance in Eastern Bloc.

Papers may address observations along the following lines:

Sources and methodology: Papers relating to the feasibility of conducting research on European East-West migration, especially in reconstructing the statistics, given the scarcity (and difficulty to access) of archival materials, and the risk, while conducting interviews, to encounter stereotyped, politically correct, discourses. How to evaluate the political motivation of the refugees who chose to cross the border illegally? What are the approaches that offer the proper tools for such interdisciplinary research?

Mechanisms of illegal border crossing: What were the main formal and informal networks? What were the most transited routes? Can we talk about transborder, transnational networks? What was the role of international humanitarian NGOs in actively sustaining the escaping networks and intermediating the relation between the refugees and countries of destination?

Killings and violence at the border: A third major theme discusses the killings and the violence perpetrated against the refugees during/after the attempt of illegally crossing the border. Who are the perpetrators? Can we talk about a coherent state orchestrated strategy to dissuade the potential refugees? What are the best legal strategies to bring the perpetrators to justice?

Paper proposals may come from both PhD students, researchers and humanitarian professionals, specialists in different academic disciplines, including, but not limited, history, sociology, political science and anthropology, economy.

First-hand witnesses are particularly welcomed!

Abstract submission:

Interested participants should send abstracts of 600 words, in English or Romanian, and short CVs to luciana.jinga@iiccmer.ro by Sunday, November 28th, 2021.

Abstracts should include the following information and in this order:

a) author(s), b) affiliation, c) e-mail address, d) title of abstract, e) body of abstract, f) up to 10 keywords.

 The authors of accepted proposals will be informed by December 3rd, 2021.

 The two languages of the conference will be English and Romanian.

Each speaker will have 30 minutes to present her/his paper and another 15 minutes for Q&A.

The proceedings of the conference will be published with the financial support of the Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory Exile. The final texts of approximately 50,000 characters must be submitted by April 1, 2022.

References:

[1] Heinz Fassmann and Rainer Munz (eds.), European Migration in the Late Twentieth Century: Historical Patterns, Actual Trends, and Social Implications. Aldershot: Edward Elgar and International Institute for Applied Systems Analysis, 1994, Solon Ardittis (ed.), The Politics of East-West Migration, Macmillan Press, London, 1994.

[2] Heinz Fassmann and Rainer Munz, “European East-West Migration, 1945-1992”, in International Migration Review, Vol. 28, No. 3 (Autumn, 1994), pp. 520-538.

[3] https://www.berliner-mauer-gedenkstaette.de/en/berlin-wall-memorial-12.html

[4] https://www.memoryandconscience.eu/wp-content/uploads/2019/02/annual_report_2017_finalweb.pdf

 

Photo credits: photographytalk.com