Franța

Franța a fost destinația preferată a oamenilor de cultură, personalități cu orientare democratică, diplomați, politicieni, ziariști, scriitori, și a fost aleasă de mulți drept a doua patrie pe întreaga perioadă a regimului comunist. A fost cel mai important centru al exilului, cu cele mai numeroase instituții, activități, reviste, edituri etc.

Foto: Adevărul

Asociații, publicații

Una dintre cele mai influente asociații ale românilor din exil a fost Fundația Regală Culturală Universitară Carol I, care avea o bibliotecă românească, acorda burse studenților, organiza expoziții și conferințe despre România (reînființată la Paris, în 1950, din inițiativa regelui Mihai I). În Franța au activat „Asociația de Ajutorare a Refugiaților Români Caroman”,„Asociația Studenților Români”, „Cercul Român de Studii”, Asociația Culturală „Mihai Eminescu” ș.a.

Una dintre cele mai longevive publicații ale exilului, „B.I.R.E” (Buletin de Informații al Românilor din Exil), a apărut la Paris, din 1948 până în 1990, condusă de Mihai Korne. Alte publicații importante: „La Nation Roumaine”, „România muncitoare. Revista socială și politică a sindicaliștilor români în exil”, „Lupta”, „Ethos”, „Caete de Dor”, „Limite” (ultimele trei avându-l ca redactor pe Virgil Ierunca).

Personalități

După Acordul Final semnat la Helsinki, activitatea Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului de la Paris (LDHR) devine tot mai vizibilă, avându-i membri pe Maria Brătianu, Sanda Stolojan, Radu Câmpeanu, Dinu Zamfirescu, Ariadna Combes, care s-au implicat activ în demascarea crimelor comunismului si a încălcării drepturilor omului din România. O activitatea remarcabilă a avut Monica Lovinescu, stabilită la Paris, care din 1962 colaborează la Radio Europa Liberă, cu două emisiuni săptămânale, Actualitatea culturală românească şi Teze şi Antiteze la Paris, care s-au bucurat de mare popularitate în România comunistă. În noiembrie 1960, romanului Dieu est né en exil (Dumnezeu s-a născut în exil ) scris de Vintilă Horia îi este atribuit Premiul Goncourt (sub presiunea unei campanii de denigrare, V. Horia refuză premiul, însă, conform regulamentului, Premiul Goncourt nu poate fi anulat; el rǎmâne atribuit, dar nedecernat). În anul 1970, Eugène Ionesco este ales membru al Academiei Franceze – fiind primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă apreciere, primind și distincţia de Cavaler al Legiunii de Onoare. În 1977, Paul Goma, scriitor român și opozant al regimului se stabilește la Paris, unde-și va continua activitate anticomunistă.

În 1982, la Paris se înființează Asociația culturală „La Maison Roumaine” (fondatori: Christina Sturdza și Alexandru Ghika), care a avut drept scop valorificarea patrimoniului românesc, promovarea marilor valori umaniste, studierea şi valorificarea relaţiilor culturale franco-române. Activitatea asociației a continuat și după căderea regimului comunist.