În 1947, celebra Accademia di Romania a Roma (Școala română din Roma), înființată la propunerea lui Nicolae Iorga, a fost închisă. În același timp, Colegiului Pontifical Pio Romeno, înființat în 1937 de către Papa Pius al XI-lea la solicitările venite din partea episcopatului român unit, în frunte cu Mitropilitul Vasile Suciu, n-a mai avut studenți români, cărora nu li s-a mai permis de către regimul politic al vremii să vină la Roma. Odată cu anul 1948, an în care Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost scoasă în afara legii prin legea 358/48, colegiul a fost destinat formării seminariştilor altor Biserici Orientale (catolicilor indieni malabariți).

În anul 1951, la Roma apare revista Vatra. Foaie românească de opinie și informație, editată de Petre Vălimăreanu, publicație ce va apărea până în 1994.

În 1957, se înființează, la Roma, Societatea Academică Română; președinte: Monseniorul Octavian Barlea, secretar: italienistul Mircea Popescu. Replică a Academiei RSR, această academie alternativă, democratică, avea patru secții: de istorie; de filologie; de istorie literară, literatură și artă; de filosofie și teologie. Societatea organiza congrese anuale, adunări, conferințe, coordona publicații: „Acta Philologica” din 1958, „Acta Historica” din 1959, „Acta Philosophica et Theologica” din 1958, „Acta Scientiarum Socialum” din 1959, „Revista Scriitorilor Români” din 1962 etc., de o înaltă ținută științifică și valoare istorică. Societatea avea filiale în țări precum Anglia, Austria, Spania, Germania, Olanda, Elveția, Mexic etc. În 1970, sediul Societatea Academica Romana se afla la München.

Foto: Adrian Niculescu, vicepreședinte IICCMER

La Radio Vatican a lucrat Cicerone Cernegură, iar Monseniorul Pamfil Cârnaţiu a fost diplomat la secretariatul de stat al Ministerului de Externe al Vaticanului. După 1984, Adrian Niculescu devine corespondent oficial al Europei Libere în Italia. Bucovineanul Petru Iroae este profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Palermo (din 1946). Lingvistul Gheorghe (Giorgio) Caragață activează ca profesor la Universitatea din Florența timp de 44 de ani, până la moartea sa. Rosa del Conte, unul dintre cei mai importanți eminescologi străini, profesoară de limba şi literatura italiană în România atât la Bucureşti cât şi la Cluj din 1939 până prin 1949 când este expulzată, a înfiinţat Catedra de Limbă şi Literatură Română la Universitatea Catolică din Milano. Savantul comparatist Lorenzo Renzi de la Universitatea din padova i-a sprijinit și încurajat foarte mult pe exilații români. Tot în Italia a activat Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri, care a colaborat cu regimul Ceaușescu. A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică. A scos buletinul istoric Noi, tracii, precum și revista lunară Europa și Neamul Românesc. A fondat și două edituri, Nagard, în Italia și Europa Nova, în România (după 1989).