Încurajați de noul curs al destalinizării anunțat de Hrușciov în „Raportul secret” prezentat la al XX-lea Congres al PCUS din primăvara anului 1956, la care participase și o delegație românească condusă de Gheorghiu-Dej, vechii colaboratori ai lui Dej, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu au încercat să determine înlăturarea lui Gheorghiu-Dej de la conducerea partidului.
După modelul denunțării cultului personalității lui Stalin de către Hrușciov în „Raportul secret”, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu l-au criticat pe Dej la ședința Biroului Politic din aprilie 1956, acuzându-l de promovarea cultului personalității și de eliminarea principiului conducerii colective în partid. Încercarea celor doi de a reintroduce conducerea colectivă la vârful partidului a eșuat. Dej și-a păstrat funcția de conducător suprem al partidului și un an mai târziu, la Plenara CC a Partidului Muncitoresc din 28 iunie-3 iulie 1957, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi au fost înlăturați din conducerea partidului.
